Una dintre cele mai importante aşezări romane din antichitate, Castrul Arutela se înalţă pe malul stâng al Oltului, în apropiere de Mănăstirea Cozia. Castrul Arutela datează din anii 137 – 138 d.H. și este inclus pe lista monumentelor istorice.
Am traversat de nenumărate ori Valea Oltului, pe DN7 și, în toamna lui 2018, am hotărât, într-o zi superbă cu o lumină dumnezeiască, să ne oprim la Castrul Arutela. Istoria sa începe din vremea Împăratului Hadrian.
Castrul se afla pe Calea lui Traian sau Drumul Oltului. A fost acoperit de apele Oltului, mii de ani și a fost descoperit întâmplător, aproximativ un secol în urmă, când s-au făcut săpături pentru izvoare minerale.
Între 1888 – 1889, Ministerul Domeniilor a dat dispoziţie pentru captarea apelor termale sulfuroase. Aveau să descopere monede de pe vremea lui Hadrian, Caracalla, Septimiu Sever şi Iulia Domna, precum şi multe alte obiecte metalice.
Între anii 1890 – 1892, savantul Grigore Tocilescu și Pamfil Polonic fac săpături parțiale, scoțând la iveală în întregime băile romane și parțial ruinele castrului. Între anii 1897 – 1902, ruinele castrului Arutela au fost în parte acoperite cu prilejul construcției căii ferate Râmnicu Vâlcea – Râul Vadului, în timp ce băile au dispărut în întregime.
Șantierul arheologic este redeschis, în 1967, de colectivul științific al Muzeului Militar Național. Șantierul de cercetare este deschis până în 1970 și, din nou, în 1978. Astfel, în aceste intervale de timp, au fost dezvelite complet ruinele care nu fuseseră distruse la construirea căii ferate.
Cu ocazia acestor săpături se constată că rapoartele lui Tocilescu nu mai coincideau cu realitatea de pe teren. Astfel, se pare că aşezarea a fost mult mai mare decât ceea ce se vede în prezent. Castrul a fost acoperit, pe latura de vest, de terasamentul şoselei de centură şi al căii ferate Râmnicu Vâlcea – Podu Olt.
Castrul a fost refăcut după proiectul arhitectului Aurel Teodorescu, între anii 1982–1983. Lucrările de construcție au fost executate de C. Panco. S-a reconstituit poarta pretoriană (porta praetoria). Pe celelalte două laturi se văd porțile de serviciu: porta principalis dextra și porta principalis sinistra.
Fortificația este construită din lespezi de piatră și are formă pătrată cu laturi de 60 de metri prevăzute cu turnuri semicirculare la colțuri și turnuri pătrate de o parte și de alta a porții pretoriene. Zidul de incintă a fost ridicat din blocuri mari de piatră de formă dreptunghiulară și lespezi subțiri și piatră măruntă, nefasonată, prinse cu mortar, pentru a se asigura orizontalitatea.
Zidul de apărare este prevăzut la interior cu o serie de pinteni din piatră. Aceștia alcătuiau compartimentele care adăposteau barăcile pentru depozite de materiale și grajdurile pentru caii trupei. Deasupra lor se așezau bârnele de lemn care formau puntea continuă pentru drumul de rond al santinelelor.
Din dreptul porții pretoriene, în interiorul castrului, pornește o alee, via praetoria, construită din pavaj de pietre de râu, care se întretaie cu via principalis, în fața clădirii comandantului (praetorium). În spațiile dintre via praetoria și via principalis era collegium militare, o sală de adunare a soldaților, care avea opt baze rectangulare pe mijloc pentru susținerea acoperișului. Restul spațiului liber era ocupat de pavilioanele soldaților și de un atelier de fierărie al garnizoanei.
Legionarii din castrul Arutela aveau misiunea de a supraveghea, întreține și asigura circulația pe Calea lui Traian sau Drumul Oltului. Astfel, a fost descoperit drumul strategic roman din Valea Oltului, situat la 20 de metri spre răsărit de poarta pretoriană, fiind pavat cu blocuri mari de piatră, cu lățimea de șase metri.
Castrul Arutela făcea parte dintr-o linie de apărare pentru oprirea atacurilor dinspre zona deluroasă de la răsărit. Linia de apărare era alcătuită dintr-o serie de castre în jurul Masivului Cozia. Pe platoul „piscului lui Teofil”, aflat la nord de castru s-a zidit un turn semicircular, cu latura dreaptă spre est, la 300 de metri înălțime față de punctul „Poiana Bivolari”. Acest turn avea rolul de a supraveghea intrarea în defileu, fiind orientat spre Olt, și de a asigura urmărirea traficului spre Castra Traiana.
În prima jumătate a secolului al III-lea, o revărsare neobișnuită a Oltului a distrus latura de vest a castrului Arutela, determinând retragerea garnizoanei romane.
Castrul Arutela, la fel ca și alte obiective aflate în zonă (Mănăstirea Turnu, Mănăstirea Cozia sau Schitul Ostrov), constituie motivul și sensul călătoriilor noastre. Întotdeauna pot fi motive, și pentru tine, de a ieși din casă, de a te bucura de o plimbare în aer liber, de a te mira și de a te apleca respectuos în fața urmelor istoriei.
Articol scris de Adriana Roman
Fotografie Adrian Satmaru
Sursa informației wikipedia și adevarul.ro
Turist prin Romania 