… a binevoit domnia mea să ridic din temelie o mănăstire la locul numit Călimănești pe Olt, care a fost înainte satul boierului domniei mele Nan Udobă.
Așa începe povestea unei ctitorii, care a intrat în istorie și reprezintă și acum, în prezent, un loc de rugăciune și sfințenie.
La 18 mai 1388, Mircea cel Bătrân sfințea Mănăstirea iar hrisovul în care apăreau cuvintele de mai sus, a devenit și actul de atestare a localității Călimănești.
Călătoriile noastre, ale proiectului Turist prin Romania, au dus către această mănăstire, i-am aflat povestea zbuciumată și o așternem aici pentru tine, cititorule.
A fost de-a lungul timpului reparată și renovată, aflându-se în atenția unor domnitori ca Neagoe Basarab, Radu Paisie și Constantin Brâncoveanu.
În timpul lui Neagoe Basarab s-a construit fântâna (care poartă numele domnului), iar Constantin Brâncoveanu a construit pridvorul, având aprenta cunoscutului stil brâncovenesc.
În timpul ocupației austriece a Olteniei, mănăstirea a fost o fortăreață redutabilă în calea cotropitorilor. Aici a slujit preotul Radu Șapcă, participant de seamă la revoluția burgheză de la 1848 din Țara Românească.
Încercările istoriei au făcut ca Mănăstirea Cozia să devină pușcărie (1879 – 1893), apoi spital, iar în timpul primului război mondial biserica a fost folosită ca grajd pentru cai.
A supraviețuit până astăzi pentru a-și spune povestea și pentru a o vedea în toată splendoarea, aliniindu-se pe malul Oltului și oglindindu-se în apele lui, mângâiată de razele soarelui de dimineață și alintată de vânticelul de primăvară ce coboară jucăuș de pe culmile Masivului Cozia.
Așa ne-a întâmpinat într-o minunată zi de primăvară, liniștea și cumințenia pluteau în aerul din curtea mănăstirii.
Ne-am lăsat încărcați de energia locului iar istoria sa ne-a fost spusă de călugărul care ne-a fost și ghid.
Plimbarea prin curtea mănăstirii, pe malul Oltului, prin muzeul mănăstirii aducea la fiecare pas o altă istorisire.
Locul păstrează în cărămizi, în sculpturi și în picturi amprenta unor vremuri de fast (la moartea lui Mircea, Cozia era a doua mănăstire ca bogăție, prima fiind Tismana), de
cultură (aici au trăit călugări cărturari care au tradus și tipărit în limba română cărți de cultură scrise în slavonă) și să nu uităm că (se spune) Mănăstirea Cozia este unicul loc în care se poate vedea chipul lui Mircea cel Bătrân.
Dacă îți dorești să întâlnești într-un singur loc istoria, serenitatea și sfințenia, atunci, turistule, Mănăstirea Cozia este acel loc.
Articol scris de Adriana Roman
Fotografii de Adrian Satmaru
Turist prin Romania 