Câteodată stau şi mă gândesc cu nostalgie la zilele copilăriei, când mergeam la ţară, la aer curat, la un strop de linişte. Mâncam liniştit roşiile direct din grădină şi, din când în când, mai ronţăiam bucuros câte un ardei, iar sucul îmi curgea pe bărbie murdărind tricoul. Cred că toată lumea duce dorul acelei perioade în care singura noastră grijă era să terminăm şcoala, să luăm vacanţă pentru a ne putea bucura de lâncezeala zilelor toride de vară.

Exact sentimentul ăsta l-am avut în patria ceramicii româneşti, la Horezu, la poalele Căpăţânii. Am mers la “vânătoare”, de meşteri ceramişti şi am dat, mai întâi, de Biserica Covreşti, din satul Olari, apoi, imediat după biserică, am dat de Coana Leana. Din drum, se vede scris mare, în dreptul porţii: “La Coana Leana”.

Mi-a sunat foarte prietenos și familiar aşa că am dat ghes sentimentului şi am păşit în curte. Ce se vedea de afară era doar o mică parte din ce aveam să văd în interior. M-a întâmpinat chiar… Coana Leana.

De altfel, aşa s-a şi prezentat: „Ai ajuns la Coana Leana, eu sunt Coana Leana şi să nu care cumva să-mi spui altfel”. Am zâmbit la rândul meu şi am discutat pe ton familiar. Înainte de orice altceva, mi-a făcut un tur de curte unde am rămas foarte plăcut surprins de ordinea şi disciplina de aici.

Legumele aranjate frumos şi îngrijite, grădina plină de flori, un foişor imens acoperit şi două leagăne din lemn masiv. Totul parcă era rupt din poveştile lui Creangă, dar la alt nivel, la nivelul actual, modern.

Coana Leana, un om dintr-o bucată, un om deschis și bun la suflet, un om care ştie ce vrea şi care dă tot ce are mai bun doar ca să te simţi bine şi să pleci mulţumit. După un tur de curte, m-a poftit să mănânc ceva şi să beau o cafea, asta aşa, din partea casei. Se vedea că îi face plăcere să aibă oaspeţi.

Am intrat în casă. Aici, lucrurile stăteau mai frumos ca în curte. Totul strălucea de curăţenie, aer curat, se simţea mirosul de lenjerie proaspăt spălată, practic, mirosea a curat. Chiar la intrare, o canapea mare acoperită cu un ţol cu motive tradiţionale, iar vis-avis o măsuţă de cafea din lemn masiv.

Pe jos, tot un covor lucrat manual, evident, cu motive tradiţionale olteneşti. Asta era doar anticamera, un loc unde puteai sta liniştit să te relaxezi sau să-ţi bei cafeaua.

Camerele foarte curate şi bine organizate, fiecare cu baie proprie. O minune de camere se regăsesc la mansardă iar luminatoarele din tavan dau un farmec aparte locului. Paturile din camere sunt solide, din lemn masiv şi sunt foarte comode. Practic, tot ce am găsit la Coana Leana era absolut impecabil.

Parcarea maşinilor se face în curte, iar terasa acoperită este dotată cu un grătar cu cuptor.

Terasa cu grătar poate fi folosită şi iarna, căldura fiind asigurată de cărămizile refractare ale cuptorului. Totul gândit şi realizat foarte bine şi cu foarte mare grijă.

Coana Leana pune la dispoziţia oaspeţilor o bucătărie complet utilată care poate satisface şi cele mai exigente gusturi în materie de utilităţi.

Una peste alta, la Pensiunea Coana Leana eşti exact ca acasă şi dacă mai iei în calcul şi faptul că la foarte mică distanţă ai o varietate foarte bogată de obiective turistice poţi spune că, la Pensiunea Coana Leana este cu mult mai bine ca acasă.

Dacă tot am vorbit de obiective turistice, avem de menţionat celebra Mănăstire Hurez, atelierele de ceramică din Horezu, Muzeul Trovanţilor de la Costeşti, la doar câţiva kilometri, Culele Greceanu şi Duca, imedia lângă Horezu, schitul Pătrunsa, iar dacă vreţi să face drumeţii în munţii Căpăţânii, Vârful lui Roman cu Mănăstirea Alina Maria vă aşteaptă în orice anotimp.

Un lucru este foarte clar, Coana Leana este foarte ospitalieră şi cine calcă pragul casei sale este tratat regeşte. Aici nu lipseşte voia bună şi veselia, nu lipseşte zâmbetul şi curăţenia. Pe scurt, un sejur petrecut la Pensiunea Coana Leana îţi poate oferi doar bucurie şi satisfacţie. Încearcă şi nu vei regreta!
Articol scris de Adrian Satmaru
Fotografii de Adrian Satmaru