În mitologia greacă și egipteană, sfincșii erau niște monștrii cu cap de om, trup de leu și aripi de vultur. Asemenea creaturi sau asemuiri cu ele se pot regăsi în diferite locuri din țara noastră, cel mai cunoscut fiind Sfinxul din Bucegi. După Sfinxul din Bucegi care este atât de cunoscut, Sfinxul Bănățean constituie un punct de atracție deosebit, care, ca orice sfinx, este înconjurat de legende și povești, care mai de care mai năstrușnice.
Sfinxul Bănățean constituie o arie protejată de doar 0,5 hectare formată din gresii și grohotișuri, care datorită acțiunii vânturilor și apei au luat forma unui cap de om ce își schimbă fizionomia în funcție de unghiul sub care este privit.
Sfinxul Bănățean se află la doar 3 kilometri de gara din Băile Herculane și constituie una din principalele atracții din zonă, drumul fiind foarte ușor și accesibil tuturor pe toată perioada anului.
Recomandabil este ca sfinxul să fie privit de la depărtare pentru că Paznicul Banatului sau Sfinxul Bănățean este păzit, la rândul său, de vipere cu corn a căror mușcătură este foarte periculoasă. Pe aceste meleaguri de doar 0,5 hectare se mai regăsesc specii de plante foarte rare din care amintesc doar liliacul sălbatic, frasinul și lumânărica, toate protejate de lege.
Drumul către Sfinxul Bănățean, numit și Sfinxul de la Topleț, pentru că se află pe teritoriul administrativ al comunei Topleț sau Moșul pentru că are aspectul unui bătrân care doarme, începe imediat de la intrarea în orașul Băile Herculane, chiar de lângă Centrul de echitație din Băile Herculane.
Am parcurs acest drum în cadrul unei excursii cu trăsura, excursie organizată chiar de Centrul de echitație Băile Herculane. Așa am avut ocazia să aud crâmpeie din legedele locului și să strabat acest drum în compania unui localnic. Drumul este lin și foarte ușor, merge pe marginea apei și constituie un minunat prilej de a admira pajiștile verzi și culmile pietroase și abrupte ale Munților Mehedinți.
Este un drum ce te îndeamnă la visare și lasă imaginația să zburde pe culmi nebănuite. Din când în când te mai întâlnești cu un cioban ieșit cu caprele sau cu câte un câine curios care te urmărește cu privirea până când te îndepărtezi.
După aproximativ 2,5 kilometri de la gară, începe să se întrezărească printre vegetația de la poalele monolitului de 16 metri înălțime și 8 metri lățime, o parte din chipul sfinxului. La acest moment nu realizezi că te uiți la Sfinxul Bănățean, dar, pe măsură ce te apropii și schimbi poziția începi să îți dai seama de forma capului și, ulterior, a chipului adormit. Partea cea mai interesantă este că, pe măsură ce te apropii ai senzația că piatra se mișcă și te lasă să vezi altă fizionomie.
Din punctul meu de vedere, Sfinxul Bănățean este definitoriu pentru această zonă și constituie un important punct de atracție și reper turistic de la Poarta Banatului.
La Sfinxul Bănățean se poate ajunge și pe jos, în plimbare, dar o idee extraordinară este ca acest traseu să fie făcut în șaua calului pentru a combina perfect o tură de călărie cu vizitarea unui obiectiv turistic păzit de ființele naturii, un obiectiv turistic care trebuie admirat de la depărtare pentru ai percepe adevăratele taine și înfățișări.
Articol scris de Adrian Satmaru
Fotografii de Adrian Satmaru
Turist prin Romania 