Polovragi, tărâm de legendă, sălaș al zeilor și al ființelor supranaturale, m-a întâmpinat, ca de fiecare dată, cu ospitalitate și un călduros “bun venit!”. Aici am cunoscut oameni adevărați, oameni mândri de tradiția lor și de locurile în care s-au născut și au trăit, am cunoscut oameni dedicați protejării și conservării mediului înconjurător, oameni pentru care tradiția reprezintă istoria și cultura unui popor. Dintre acești oameni minunați, Ion Pătroescu zis “Curcanu`”, Nicușor Grigorescu zis “Gore” și Narcis Orzan mi-au fost ghizi către tărâmul de legendă al Polovragilor.

Traseul pornește de la Mănăstirea Polovragi și este comun cu traseul care duce la Crucea lui Ursache. De aici, se traversează platoul Pietrei Polovragiului unde se află ruinele vechii cetăți dacice și coborâm sub munte, pe potecă nemarcată. De la marginea platoului se deschide o panoramă absolut incredibilă asupra Șurii Haiducilor și a releului de la Rânca.

Traseul pornește apoi, pe sub platou, și se afundă în pădurea de fag pe potecă nemarcată. Recomandabil, pentru a evita situațiile neplăcute și nedorite, este ca acest traseu să fie făcut însoțit de ghid local. Pentru informații referitoare la ghidaj se poate afla cu încredere la Primăria Polovragi sau la Narcis Orzan, directorul Căminului Cultural din Polovragi.

Traseul nostru continuă prin pădurea de fag, iar privirile pot cuprinde măreția și gigantismul copacilor. Trunchiuri drepte, unele năpădite de licheni, înalte de abia le poți vedea vârful și lăstăriș bogat și verde îți dau de veste că ai intrat pe teritoriul jidovilor.

Jidovii, așa cum specifica și istoricul Nicolae Densușianu în cartea sa “Dacia preistorică”, au avut ca locație de baștină spațiul Carpato Danubiano-Pontic și erau ființe înalte cât 25 de oameni la un loc, cu ochii mari, trupurile masive și călcau din munte în munte.

Asemenea denumiri, precum “Oborul Jidovilor” se mai regăsesc și în alte zone ale țării, dar Gorjul este un tărâm, să spunem așa, unde aceste denumiri sunt cele mai des întâlnite.

Oborul Jidovilor este constituit dintr-o formațiune de stâncării sfredelite de ape, unde legenda spune că jidovițele stăteau cu un picior în Munții Căpățânii și cu un picior în Munții Parâng și spălau rufele în apele învolbuate ale Oltețului, semn că, odată, în vremuri de mult apuse, Oltețul curgea pe aceste înălțimi.

La ora actuală locul este năpădit de lăstăriș și mușchi, iar stâncile care marchează centrul oborului sunt aproape invizibile datorită ierburilor. După cum spuneau ghizii mei, acest loc urmează să fie curățat și pus în evidență prin marcarea traseului și introducerea lui în circuitul turistic.

Atât Ion Pătroescu cât și Nicușor Grgorescu s-au întrecut în a povesti legendele, iar locul, datorită vorbelor lor meșteșugite parcă a prins viață și aveai senzația că, din clipă în clipă, ar trebui să apară un jidov sau o jidoviță de după vreun stei de piatră. Atmosfera locului, poveștile și tâlcul cu care acestea sunt expuse trebuie să le trăiți neapărat în acel loc, alături de acei oameni pentru a avea o imagine perfectă a ceea ce înseamnă Oborul Jidovilor.

Pentru astăzi ne oprim aici urmând ca următoarea deplasare să fie făcută la Cabana Bârlogul Lupilor, o fostă cazarmă militară pe cale de reabilitare.

Pentru a se putea bucura și alții de aceste frumuseți respectați următoarele reguli nescrise, care țin de cei 7 ani de acasă:

  • Dacă ai urcat cu o sticlă plină, nu o arunca pe traseu, cu siguranță îți este mai ușor să o duci goală înapoi;
  • Dacă ai luat mâncare cu tine, nu arunca ambalajele pe traseu, e foarte ușor să le duci la un coș de gunoi când cobori;
  • Nu rupe florile din pădure, multe dintre ele sunt ocrotite și, oricum nu te ajută cu nimic să le vezi ofilite după nici 30 de minute;
  • Nu deteriora marcajele turistice, s-a muncit mult pentru ca toată lumea să aibă parte de un traseu facil și ușor de urmat;
  • Nu te aventura pe un traseu nemarcat, este posibil să ajungi acolo unde nu își dorește nimeni;
  • Nu arunca cu pietre, nu ai de unde știi cine este mai jos de tine. Cu siguranță nu ți-ar conveni nici ție să-ți cadă în cap pietre pe nepusă masă;
  • Încalță-te și îmbracă-te în concordanță cu vremea de afară.

Articol scris de Adrian Satmaru

Fotografii de Adrian Satmaru