Aici, unde Oltețul iese din munți, după ce străbate Cheile sălbatice ce despart Munții Căpățânii de Munții Parângului, se întinde larga depresiune a Polovragilor, unde din vechime s-a așezat un sat și o mănăstire.
citat din istoricul Mănăstirii Polovragi.
O superbă poartă sculptată din lemn te întâmpină la intrarea în complex. Liniștea lăcașului este prinsă în liniștea munților ce parcă se străduiesc veșnic să se apropie, despărțiți fiind de Olteț. Acoperiți de o ceață stranie se văd în zare munții Munții Căpățânii și Munții Parângului. În dreapta porții o frumoasă troiță din lemn sculptat amintește de eroii și martirii României.
Din istoricul Mănăstirii Polovragi aflăm câteva date legate de vechimea Mănăstirii. Astfel aflăm că în jurul anului 1505, ctitorii Radu Comisul și Pătru Spătaru, fiii marelui boier Danciu Zamona sunt mentionași într-un hrisov emis la data de 18 ianuarie 1480 de voievodul Basarab cel Tânăr.
În anul 1629, în timpul domnitorului Alexandru Ilieș, mănăstirea intra în posesia jupânului Paraianu Milescu, ban al Craiovei. Timp de un secol și jumătate, documentele nu mai pomenesc nimic despre această mănăstire. În anul 1643 Danciu Paraianu construiește biserica actuală, cu ajutorul domnitorului Matei Basarab. Hrisovul emis la data de 6 iulie 1648 de Matei Basarab constituie prima atestare documentară a bisericii.
În anul 1693, Mănăstirea este răscumparată de domnitorul Constantin Brâncoveanu de la Patriarhul Dositei al Ierusalimului și este făcută metoc al Mănăstirii Hurez. Este restaurată biserica, înălțându-se turla și adăugându-se un pridvor în stil arhitectonic brâncovenesc. Tot atunci a fost zugrăvit interiorul, refăcute chiliile, clopotnița, precum și zidurile de cetate.
În timpul stăpânirii austriece asupra Olteniei a fost trecută în rândul mănăstirilor corespunzătoare fortificațiilor defensive. Generalul Stainville a folosit-o ca reședință. La 27 aprilie 1802, mănăstirea a fost prădată de tâlharii lui Pasvantoglu. Legenda spune că atunci călugării au ascuns în apa Oltețului odoarele mănăstirii.
Biserica Mănăstirii Polovragi cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” este zidită în stil bizantin, având forma trilobată cu abside laterale. Turla este de forma poligonală, cu firide largi, ornamentate în partea superioară și acoperită cu tablă ca și biserica. Naosul și pronaosul sunt spațioase, având aceeași mărime.
Catapeteasma executată din lemn de tei este o capodoperă a vechii sculpturi românești, având o bogată ornamentație cu împletituri florale. Pridvorul în stil brâncovenesc este spațios, deschis, susținut de opt coloane din piatră. În pridvor este piatra funerară a surorii ctitorului.
Pictura de tradiție bizantină, executată în frescă, a fost realizată în timpul lui Constantin Brâncoveanu între anii 1698 și 1705 (unele surse indică anii 1703, respectiv, 1712), de primii meșteri ieșiți din școala brâncovenească de la Hurez ca: Andrei Constantinos, Gheorghe Istrate și Ranite.
În altă curte, se află bolnița ctitorită de Episcopul Clement Lavrenție. Biserica Mănăstirii Polovragi este înconjurată de chilii, formând o puternică cetate de apărare. În biserică se intră printr-o poartă masivă deasupra căreia se înalță clopotnița.
Mănăstirea are o colecție muzeală care adăpostește o bogată colecție de icoane pe lemn și sticlă, ce provin din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, precum și depozitul de carte veche ce cuprinde peste 3.000 de volume scrise în limbile română, slavonă și greacă.
Articol scris de Adriana Roman
Fotografii de Adrian Satmaru
Sursa informației https://www.crestinortodox.ro/
Turist prin Romania 