Mai mult decât oricare alt oraș din România, Alba-Iulia ne vorbește despre cultură, despre istorie, amintind la fiecare colț de stradă, parcă, momentele importante ale trecutului românesc și implicarea cetățenilor orașului.
O istorie zbuciumată și glorioasă, scrisă de cei care au cultive idealuri de unitate și identitate. Înainte de orice, Alba-Iulia este sinonim cu România Mare.
Turiștii prin Alba-Iulia au șansa să călătorească prin istoria scrisă de-a lungul a două milenii, în trei epoci diferite. Astfel, principala fortificație a Transilvaniei, celebra Cetate Alba-Iulia, a fost construită la ordinul principelui Eugeniu de Savoia. A fost ridicată în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, în timpul împăratului Carol al VI-lea.
În prezent, Cetatea Alba-Iulia este monument istoric. A fost construită pe locul altor două fortificații, Castrul Roman (anul 106 d.C.) și Cetatea Medievală Bălgrad (secolele XVI-XVII). Vestigii ale acelor vremuri se păstrează până azi.
Și totuși, sunt câteva lucruri puțin știute despre Alba-Iulia. Iată o listă cu cele mai relevante:
Alba-Iulia – Orașul morții
Alba-Iulia a cunoscut unul dintre cele mai negre episoade din istoria sa, în timpul invaziei tătare dintre 1241 și 1243. Acest episod a fost descris de călugărul italian Rogerius. El povestește cum, fugind din calea tătarilor, s-a refugiat la Alba-Iulia.
Rogerius descrie Alba-Iulia ca fiind un oraș plin de oase și de capetele celor uciși, în care zidurile bisericilor și palatelor erau stropite cu sânge din belșug. Alba-Iulia era un oraș gol, din care populația dispăruse. Tabloul acesta cu descrierea amănunțită apare în lucrarea sa, denumită „Carmen Miserabile” (Cântec de Jale).
Rândul Sibiului să fie atacat şi cucerit a venit la 11 aprilie 1241. Apoi, rând pe rând, au căzut în mâna mongolilor Sebeşul, Orăştia şi Aradul. De aici, o parte dintre mongoli au plecat mai departe spre Ungaria, iar o parte au trecut în Muntenia.
Marea Unire de la 1918 – imortalizată în doar 5 fotografii
Fotograful Arthur Bach, angajatul oficial de către organizatorii Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia, nu s-a prezentat pentru a imortaliza evenimentele din 1918.
Dintr-o întâmplare, Samoilă Mârza a ajuns “fotograful Unirii” și a realizat singurele fotografii ale Marii Adunări Naționale de la 1 Decembrie 1918. Din cauza tehnicii de fotografiere și a vremii, Samoilă Mârza a reușit să realizeze doar cinci fotografii.
Samoilă Mârza nu a avut acces în Sala Unirii, pentru că nu avea permisul de acces la adunarea din Sala Unirii şi din sală nu există nicio fotografie. Celebrul aparat cu burduf care a imortalizat Marea Unire face acum parte din colecția expozițională a Muzeului Național al Unirii.
Mișcarea feministă din Transilvania, contribuție importantă la realizarea Marii Unirii
Născută după revoluția pașoptistă, respectiv, în anul 1850, a avut loc prima reuniune a femeilor române în Transilvania. Scopul mișcării a fost lupta pentru libertate și unitate națională, nu așa cum a fost în Europa, lupta pentru a obține drepturi egale cu cele ale bărbaților.
Maria Baiulescu, președinta Uniunii femeilor române din Ungaria, spunea că „Numai femeia este capabilă să păstreze tezaurului naționalității”. Se considera că „emanciparea reală a femeii poate fi realizată numai după emanciparea deplină a națiunii”. Mișcarea feministă a avut 61 de reprezentante la Marea Adunare Națională de la Alba-Iulia.
Articol scris de Adriana Roman
Fotografii și sursa informației https://www.vice.com/, http://romaniainterbelica.memoria.ro/
Turist prin Romania 