Aici, la Mănăstirea Bârsana, Lumina se vede şi se simte. Aici, în vârful dealului, este un spaţiu sacru. Cei ce trec pe sub poarta de intrare a mănăstirii simt puterea şi măreţia locului, inspirate de arhitectura autentică, dar, mai ales, de sfinţenia şi sublimul locului.
Pe Valea Izei, dăltuită în lemn şi în piatră, la 22 de kilometri sud-est de Sighetu Marmaţiei, la kilometrul 17 al DJ186, sus în vârful dealului, înconjurat de livezi, se înalţă mândru către cer, complexul monahal Bârsana.
Vatra monahală datează de peste 600 de ani. Mănăstirea de la Bârsana are o istorie greu încercată.
Scurt istoric al Mănăstirii Bârsana
La Bârsana, cândva în secolul al XIV-lea, erau două vetre monahale aflate la 8 – 9 kilometri una de cealaltă: una se afla pe Valea Slatinei, iar alta pe dealul Humâna, astăzi se numeşte Valea Hotarului.
Se pare că mănăstirea din Humâna ar fi dispărut cândva în secolul al XVIII-lea, fiind distrusă, odată cu alte mănăstiri de pe teritoriul Transilvaniei, de uniaţi. În sihăstria de pe Valea Slatinei s-au adunat călugări şi fraţi şi astfel, modesta sihăstrie, devine mănăstire.
Mutarea mănăstirii a fost hotărâtă de Balcu Vodă, ultimul mare voievod al Maramureşului. Astfel, devine mănăstire voievodală, o adevărată vatră de spiritualitate românească, deţinând cărţi de slujbă şi învăţătură, din care învăţau preoţi, cantori şi zugravi.
În perioada 1735 – 1740, la Mănăstirea Bârsana este mutată reşedinţa Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureşului. Însă, în anul 1791, mănăstirea este desfiinţată iar călugării se refugiază la Mănăstirea Neamţ.
În anul 1806, sătenii mută mănăstirea în vatra satului, în locul numit Podurile Jbârului. A fost dusă în sat şi stăreţia. Pe locul istoricei mănăstiri, în anul 1991, Înalt Preasfinţitul Justinian, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului, a hotărât ca aici să se ridice o nouă mănăstire. În data de 30 iunie 1993, este pusă piatra de temelie a ansamblului monahal și noua mănăstire primeşte hramul „Soborul Sfinţilor 12 Apostoli”.
Mănăstirea Bârsana, în prezent
Ansamblul arhitectural Bârsana este format din 12 clădiri, de care sunt responsabile 12 măicuţe. Aceste clădiri au sensul și menirea diferite: Biserica în stil maramureşean, Altarul de vară, Aghiasmatarul, Stăreţia, Casa Voievodală, Casa maicilor, Casa artistului, Casa duhovnicului, Arhondaricul, Praznicarul cu trapeza, Muzeul de icoane şi carte veche Gavril de Bârsana, turnul clopotniţă şi Poarta maramureşană.
Aici, nimic nu este construit întâmplător. În cele 12 „ţipurituri” din lemn şi piatră este concentrată măiestria și arta cioplitului, regăsind imaginile arborelui vieţii, funia răsucită şi soarele, viaţa şi desăvârşirea.
Viața măicuţelor în Mănăstirea Bârsana este și în atelierele de lucru, unde sunt țesute covoare tradiţionale și vopsite, conform tradiţiei maramureşene, în culori naturale obţinute din plante. Măicuțele confecţionează costume populare, cu opinci, cămeşi, zadii sau zgărdane din mărgele. Uneori le găseşti în atelierul de pictură, care se doreşte a deveni o şcoală de pictură specifică Mănăstirii Bârsana.
Aici, la Mănăstirea Bârsana simţi o linişte imediat cum treci de poarta maramureşană sculptată în lemn de stejar de către meşterii tradiţionali locali. Pe aceasta stă scris: “Aceasta nu e alta, fără numai Casa lui Dumnezeu, aceasta e Poarta Cerului”. (Facere 28, 17).
Articol scris de Adriana Roman
Fotografii de Adrian Satmaru
Superb loc, superb articol, fascinante poze. Pentru toate acestea nu pot decât sa va felicit!
Va multumim pentru aprecieri!