Țin minte că totul se întâmpla într-o sâmbătă, la început de noiembrie. O toamnă cu gust de primăvară târzie, doar culorile pastelate aminteau de faptul că ar trebui să vină toamna. Eram plecat de aproape o săptămână și abia așteptam să ajung acasă. Undeva spre mijlocul săptămânii auzisem de Casa Nicula din Avrig.

Eram hotărât să trec să văd despre ce e vorba, dar treburi importante m-au ținut la Mediaș. Cu o “jumătate de chef” am acceptat să trec sâmbătă pentru o vizită scurtă. La momentul respectiv eram hotărât să nu stau prea mult, dar, cum socoteala de acasă nu se potrivește niciodată cu cea din târg… .

Venind dinspre Mediaș am intrat în Avrig pe ultima intrare la stânga. Dacă vii dinspre Sibiu este prima intrare pe partea dreaptă. Imediat după calea ferată, pe partea dreaptă, o casă modestă, veche, specifică zonei aștepta molcomă, ardelenește, o vizită. Vizita mea.

Am intrat în curte unde, numai zâmbet, deși se citea clar oboseala, m-a întâmpinat Cosmin Nicula, un omuleț absolut extraordinar, plin de spirit, glumă și poveste. De cum am intrat în curte, în partea stângă, am și remarcat un foișor acoperit cu perdele din voal. La vederea foișorului și a ospitalității cu care am fost primit, deja a început să-mi pară bine că am venit. Am fost poftit în interior.

Aici a urmat marea minune, pentru că, nu o pot cataloga altfel. La intrare o masă de sticlă pe care trona mândră o plantă imensă. În partea stângă living-ul cu bucătăria open space. Am intrat în living unde am făcut cunoștință cu Dana, soția lui Cosmin. M-am uitat la ei și m-am umplut de bucurie, doi tineri absolut minunați, care se potrivesc perfect, doi tineri care, dintr-o casă țărănească, au făcut o minune.

M-am așezat la masă, la cafea și am început să ascult povestea. După foarte puțin timp am constatat că am în față doi oameni cu picioarele pe pământ, am doi oameni pentru care nu există compromisuri, am în față doi oameni pentru care cuvântul este mai important decât orice, doi oameni care știu ce vor și care fac tot ce este omenește posibil ca musafirii lor să se simtă cu mult mai bine ca acasă.

Toate decorațiunile din casă aranjate și alese cu mult gust în așa fel încât să creeze o atmosferă relaxantă, simplă, clasică, dar de un efect foarte puternic. Culorile și aranjamentul te îndeamnă la relaxare și visare.

După aproximativ 30 de minute de stat la povești, am fost invitat la masă. Am încercat să refuz, dar mi-a fost absolut imposibil. Insistențele Danei și apoi ale lui Cosmin, plus mirosul absolut demențial m-au convins pe deplin. Apoi, vorbele Danei au fost foarte convingătoare, “cu cafeaua și țigara nu poți ajunge prea departe. Hai să mâncăm împreună pentru că e necesar și în plus este ora prânzului”. Am mâncat o friptură absolut genială și am trecut la vizionarea casei.

Trei camere decorate în stilul deja cunoscut, clasic și ambiental, paturi în care te poți pierde cu ușurință dotate cu saltele cu spumă cu memorie și perne cu puf de gâscă. Doar gândul la pernele moi și albe ca spuma laptelui te îndemnau la odihnă. Dacă mai pui la socoteală ambientul și ospitalitatea gazdelor ajungi să descoperi rețeta perfectă pentru un sejur de neuitat.

Cele trei camere sunt deservite de 2 băi, o bucătărie complet utilată și dotată cu toate cele necesare. Bineînțeles, nu lipsește conexiunea la internet care se face printr-o rețea wireless.

Ca o concluzie, Casa Nicula dispune de trei camere, două băi, o bucătărie complet utilată, un foișor în curte și se închiriază numai integral. Gazdele, Dana și Cosmin, fac parte din acea categorie de oameni cu foarte mult bun simț pentru care musafirii sunt pe primul plan, astfel că, o perioadă de timp petrecută aici echivalează cu o vizită în Paradis.

Dacă stai la Casa Nicula din Avrig ai ocazia să vizitezi mult prea cunoscutul Transfăgărășan, Palatul Brukenthal din Avrig, Biserica Evanghelică Fortificată, Muzeul Avrig, etc. Pentru pasionații de drumeție Valea Avrigului și Munții Făgăraș pun la dispoziție un număr nenumărat de trasee turistice, cele mai apropiate obiective fiind Cascada Șerbota și Cabana Negoiu.
Articol scris de Adrian Satmaru
Fotografii de Adrian Satmaru