Ultima zi de iulie, plină vară, capricioasă. Asta nu m-a oprit să vizitez în tihnă oraşul breslelor, Târgu Secuiesc. Chiar dacă, în Ținutul Secuiesc, celebrul kürtőskalács (cozonac secuiesc) este regele aluatului, am descoperit că în Târgu Secuiesc, regina este turta dulce. Printre opririle mele a fost un loc unde mâinile măiestre ale unei familii creează turtă dulce, așa cum doar în secuime întâlnești.
Meşteşugul pregătirii turtei dulci nu a fost asimilat vreunei bresle, ca cea a brutarilor, croitorilor sau fierarilor, însă turta dulce a fost dintotdeauna o plăcere asimilată sărbătorilor și copilăriei şi, în timp, a devenit o tradiţie locală care s-a păstrat cu sfinţenie până în ziua de azi. Păstrător al tradiţiei meşteşugului turtei dulci, aflat la a patra generaţie de meşteşugari este domnul Szántó József.

Pe strada Grădinii din Târgu Secuiesc, se află atelierul de turtă dulce al familiei Szántó. Domnul Szántó József este un om frumos la suflet, care pune preţ pe tradiție şi obicei, care trăieşte pentru meşteşugul păstrat în familie, un om pentru care „tradiţia nu este de vânzare, ci pentru a fi dusă mai departe”, așa cum spune.
„Secretele” familia Szántó
Cuptorul folosit pentru coacerea turtei dulci este vechi de mai bine de 100 de ani. Întreţinerea lui, având în vedere că este construit din cărămidă şi lut, necesită reparaţii frecvente și se face cu foarte mare trudă şi greutate de Szántó József.

Tehnologia de coacere este diferită de cea a brutarilor, astfel că, pentru turta dulce jarul din cuptor se păstrează în incintă, iar uşa cuptorului rămâne permanent deschisă pentru a supraveghea coacerea uniformă a aluatului. Lemnul de fag este folosit pentru coacerea formelor din aluat. Formele se așează în cuptor atunci când temperatura ajunge la 300°C. Stau și se rumenesc aproximativ șapte minute, după care se așează alt rând, asta cam pentru o oră, cât ține jarul.
Rețeta turtei dulci
Pe vremuri, turta dulce se făcea din secară la familia Szántó. Acum, la atelier, se folosesc mierea, anasonul, făina, bineînțeles, cuișoare, scorțișoară și bicarbonat de sodiu. La atelierul de turtă dulce a Familiei Szántó se pot găsi forme din lemn bătute cu alamă, vechi de mai bine de 150 de ani, forme ce se folosesc doar ocazional, pentru prepararea turtei dulci din secară. O reţetă tradiţională, care se pune în practică doar pentru perioade foarte scurte de timp, pentru participarea la expoziţii dedicate tradiţiei şi culturii zonale.
Formele cele mai cerute sunt inimioarele, căluții, landourile pentru copii şi prinţesele. La Târgu Secuiesc forma tradițională este inimioara cu oglindă. Se spune că băiatul aduce acest cadou și dacă fata se uită în oglinjoara de pe turta dulce, va începe o frumoasă poveste de dragoste.
După coacerea formelor, decorarea se face manual folosind un amestec de albuş de ou şi zahăr. Măiestria cu care sunt decorate aparţine lui Szántó József. Cu delicatețe și rabdare turta dulce prinde culoare, semnificație și viață.
Cuvintele sunt de prisos pentru astfel de oameni, dar pot spune cu certitudine că experienţa trăită la acest atelier, de mine, personal, a fost unică. M-a făcut să-mi aduc aminte de bunicii şi străbunicii mei, m-a făcut să-mi aduc aminte de rădăcini şi de tradiţie, care, până la urmă, definește fiecare popor.
Ziua în care am ales să vizitez Atelierul de turtă dulce din Târgu Secuiesc, a fost şi va rămâne o zi unică, o zi specială, o zi în care am fost introdus în tainele nebănuite ale meşteşugului de veacuri apuse, dar totuşi prezente prin intermediul unor familii, precum familia Szántó, pentru care “tradiţia se duce mai departe, nu se vinde”.
Familia Szántó s-a implicat total în păstrarea tradiţiei meşteşugului preparării turtei dulci şi a promovării acestuia, fiind prezentă la toate manifestările tradiţionale şi târgurile de profil, naţionale sau internaţionale. Familia Szántó este genul de familie pentru care tradiţia şi promovarea ei înseamnă totul.
Am plecat de la aceşti oameni minunaţi cu sufletul plin de bucurie şi cu promisiunea că voi reveni ori de câte ori voi fi în zonă. De asemenea, am primit cadou turtă dulce ornată de mâinile dumnezeieşti, care au fost capabile să ducă mai departe tradiţia şi muncă strămoşilor lor. Pentru aşa ceva, eu, personal, nutresc cel mai adânc respect.
Articol scris de Adrian Satmaru
Fotografii de Adrian Satmaru