Soarele este astrul care marchează, incontestabil, începutul. Așa a început, în 1821, Revoluția lui Tudor Vladimirescu, în Câmpia Padeșului, cunoscută și sub denumirea de Câmpia Soarelui, la granița județelor Gorj și Mehedinți, la poalele Pietrei Cloșani. Putem spune că aici a fost marcat începutul trecerii de la epoca cvasi-feudală la cea modernă, un loc cu o adâncă implicare isorică și emoțională, un loc istoric, un loc unde, cu mândrie, se ridică Pensiunea Câmpia Soarelui.
La doar 40 de kilometri de Târgu Jiu, pe DN67D, după Tismana, Pensiunea Câmpia Soarelui își deschide porțile oaspeților și îi întâmpină cu 6 camere tematice: Răsărit, Apus, Clasic, Poveste, Tradiţional și Armonie. Am avut privilegiul să ocup camera “Tradițional”, o îmbinare, poetică aș putea spune, a elementelor tradiționale cu cele moderne. Camera foarte mare și luminoasă, un manechin îmbrăcat în straie gorjene plasat strategic, la ieșirea spre balcon, mici motive tradiționale înrămate pe pereți, baia prevăzută cu chiuvetă stil scoică și cabină de duș open space, patul imens și foarte confortabil, așternuturi albe ca spuma laptelui, fără umbră de cută pe ele. Așa aș putea descrie succint camera “Tradițional”.
Culorile îmbinate în nuanțe relaxante împreună cu iluminarea difuză, dar totuși puternică, creează o notă de intimitate și relaxare. Peisajul de la balcon îți taie respirația. În planul apropiat se vede clar Piatra Cloșani, iar în planul imediat următor o priveliște amplă a munților Godeanu, Cernei și Mehedinți. La vremea la care am stat aici, abia începuse să se împrimăvăreze, așa că am putut admira în voie verdele crud al pajiștilor Pietrei Cloșani pe fundalul alb, strălucitor al munților Godeanu în depărtare.
Prima impresie, când am parcat în curtea pensiunii, a fost de … tărâm de poveste. Aleile din fața Pensiunii Câmpia Soarelui, verdele impecabil al gazonului, aspersoarele care-și aruncau stropii de apă cristalină peste apusul soarelui. Un amalgam de vizual și olfactiv care te lasă fără cuvinte. Mirosul ierbii proaspăt cosite, verdele timpuriu, portocaliul soarelui și albul imaculat al zăpezii. O poveste într-o poveste, o poveste numită Pensiunea Câmpia Soarelui.
Am remarcat de pe treptele restaurantului o mică terasă neacoperită, înainte de intrarea la recepție, perfect încadrată între aleile perfect sculptate în gazon. Câteva mese cu fotolii din răchită îmbie la odihnă, reverie, relaxare sau meditație. Nu am apucat să intru bine în restaurant și am fost întâmpinat de personalul pensiunii, numai zâmbet și bunăvoință. Mesele frumos dispuse ale restaurantului, cu flori pe ele, cu fețe de masă impecabile, în partea stângă o cafenea cu mese joase și apoi barul din lemn masiv. Asta este prima imagine de cum pășești pragul. O armonioasă îmbinare între modern și tradițional. Recepția este construită în același stil, un birou stil bar din lemn masiv, decorațiuni florale peste tot, pe pereți tablouri mici cu obiectivele turistice din apropiere, iar in partea stângă, după birou, chiar înainte de treptele de acces spre etajul superior, unde sunt camerele, câteva costume tradiționale, semn al prețuirii culturii și tradiției gorjene.
Am avut prilejul și onoarea de a sta de vorbă cu doamna Olguța Băloi, proprietarul acestui basm numit Pensiunea Câmpia Soarelui. Îmi răsună și acum în minte răspunsul la clasica întrebare: Cum v-ați hotărât să deschideți o pensiune? Mi-a răspuns foarte calm, “am vrut să facem turism pentru că avem o zonă foarte bogată în tradiție, istorie, cultură și natură. Am făcut și noi ce ne-am priceput.” Singurul lucru la care m-am putut gândi în acel moment a fost că, … dacă ar fi măcar un sfert dintre cei care fac turism precum doamna Băloi, am fi tare departe din punct de vedere turistic, dar … noi să fim sănătoși și dornici de a învăța de la cei care știu și simt, pentru că, a face turism nu e ușor, dar cu ospitalitate, bun simț, bun gust și puțin din istorie, tradiție și cultură te poți descurca mai mult decât decent într-un asemenea domeniu de activitate.
Din vorbă-n vorbă s-a făcut și ora cinei așa că m-am desfătat cu o minunăție de coaste de porc cu salată de sfeclă. Felicitări bucătarului pentru asemenea îmbinare de miros, gust și vizual. Oboseala și-a spus cuvântul așa că m-am retras în căldura plăcută și atmosfera îmbietoare a camerei “Tradițional”.
Fiind o persoană foarte matinală m-am trezit mai devreme decât găinile așa că am avut parte de un răsărit absolut extraordinar în compania acelorași stropi jucăuși de apă care se revărsau peste gazon, de data aceasta în compania primelor raze ale soarelui de martie. După ce am luat o gură de aer proaspăt, m-am retras liniștit în cameră așteptând o oră potrivită pentru a servi micul dejun. Nu am avut mult de așteptat, telefonul din cameră sună și, … o voce foarte calmă și amabilă mă invită în salonul pentru servit masa pentru a lua micul dejun. Iată deci, despre ce vorbeam mai devreme. Ospitalitatea și bunul simț, atributele principale pentru domeniul turismului. Am coborât la micul dejun.
În restaurant, am fost întâmpinat, bineînțeles, cu un zâmbet și un cristalin “Bună dimineața, cum ați dormit, a fost totul bine?”. O adevărată dimineață bună, în așa împrejurări. Micul dejun mi-a fost servit pe un platou imens al cărui conținut putea sătura cu lejeritate trei persoane. Am mulțumit pentru tratație și ospitalitate și m-am retras să-mi savurez cafeaua, afară, pe terasă.
Restaurantul Pensiunii Câmpia Soarelui se bazează atât pe bucătăria tradițională cât și pe cea internațională fiind în perfect acord cu varietatea de turiști care le calcă pragul. Pentru bucătăria tradițională, specific este Platoul Câmpia Soarelui. Toate ingredientele sunt procurate de la producători autorizați din zona Motru.
În proiect, pentru viitorul apropiat, este construirea unei terase acoperite, cu o capacitate de 100 de locuri. După estimările doamnei Olguța Băloi, terasa se va da în folosință la data de 1 mai 2019.
Ce este foarte important și e bine de știut, pentru cei dornici se fac circuite tematice pentru descoperirea istoriei și tradiției locului. Astfel, se pot vizita în cadru organizat Lacul de la Valea Mare, Valea lui Iovan, izvoarele Cernei, Cerna Sat, Cheile Corcoaiei, vârful Piatra lui Stan, în cadrul unui traseu sau împrejurimile Tismanei cu Mănăstirea și cele două schituri, în cadrul celui de-al doilea traseu.
De menționat mai sunt Peșterile Lazuri și Cloșani, cea din urmă nefiind deschisă pentru vizitare, Peștera Fușteica de la Isvarna, Podul lui Dumnezeu, Vârful Gugu sau Monumentul Istoric Tudor Vladimirescu.
Ce pot să spun, fără ezitare, este că experiența trăită la Pensiunea Câmpia Soarelui mă face să revin oricând. Mă face să mă gândesc cu bucurie că există locuri unde oamenii chiar știu și sunt făcuți pentru a face turism. Felicitări doamnei Olguța Băloi și celor care au reușit să facă din acest loc minunat o perlă Gorjului.
Articol scris de Adrian Satmaru
Fotografii de Adrian Satmaru
Turist prin Romania 