Parcul Național Rodna este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a II-a IUCN (parc național) situată în nordul României, pe teritoriile județelor Bistrița-Năsăud și Maramureș, în zona centrală a Munților Rodnei.
Parcul Național Munții Rodnei este desemnat internațional ca Rezervație a biosferei de către Comitetul UNESCO, în cadrul programului „Omul și Biosfera”.
Aria naturală se întinde în extremitatea estică a județului Maramureș (pe teritoriile administrative ale comunelor Moisei și Săcel și al orașului Borșa) și în cea nord-estică a județului Bistrița-Năsăud (pe teritoriile comunelor Maieru, Parva, Rebrișoara, Rodna, Romuli, Sant și Telciu și pe cel al orașului Sângeorz-Băi).
Importanța acestui parc se datorează atât geologiei și geomorfologiei munților, cât și prezenței a numeroase specii de faună și floră. A fost organizat în anul 1990 atunci când Ministerul Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului a emis Ordinul nr. 7 privind constituirea unui număr de 13 parcuri naționale printre care și Parcul Național Rodna.
Suprafața actuală este cea stabilită în anul 2002 de către Ministerul Apelor și Protecției Mediului. Din suprafața totală de 46.399 ha, 3,300 ha au fost declarate Rezervație a Biosferei în anul 1979.
Parcul național constituie obiectul atât a sitului de importanță comunitară (SCI) cât și ariei de protecție specială avifaunistică (SPA) – Munții Rodnei.
În Parcul Național Munții Rodnei se află mai multe arii naturale de un deosebit interes științific, geologic, peisagistic, floristic, faunistic și speologic, dintre care: Pietrosu Mare (rezervație naturală inclusă în programul mondial al UNESCO – „Omul și biosfera”), Piatra Rea, Poiana cu narcise de pe Masivul Saca, Peștera din Valea Cobășelului, Ineu – Lala, Peștera Izvorul Tăușoarelor, Izvorul Bătrâna, Izvoarele Mihăiesei, Peștera și Izbucul Izvorul Albastru al Izei.
Aria naturală dispune de mai multe tipuri de habitate (tufărișuri alpine și boreale, tufărișuri cu specii sub-arctice de salcie, tufărișuri cu jneapăn și bujor de munte, pajiști boreale și alpine pe substrat silicios, fânețe montane, pajiști calcifile alpine și subalpine, păduri dacice de fag, păduri acidofile de molid din regiunea montană, comunități de lizieră cu ierburi înalte de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin, izvoare petrifiante cu formare de travertin, mlaștini turboase de tranziție și turbării oscilante,
grohotișuri silicioase din etajul montan, grohotișuri calcaroase și de șisturi calcaroase, vegetație herbacee de pe malurile râurilor montane, vegetație lemnoasă de-a lungul râurilor montane, turbării active, peșteri în care accesul publicului este interzis, mlaștini
alcaline, versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci silicioase, vegetație lemnoasă de-a lungul râurilor montane și versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci calcaroase ce adăpostesc o gamă diversă de floră și faună specifică lanțului carpatic al Orientalilor.
Flora parcului național este constituită din specii vegetale distribuite etajat, în concordanță cu structura geologică, caracteristicile solului și climei, structurii geomorfologice sau altitudinii.
Arbori și arbuști
Conifere cu specii arboricole de: brad, molid, pin, larice, zâmbru, zadă, tisă. Specii de foioase cu arboret de: gorun, stejar, fag, carpen, paltin de munte, tei, frasin, castan sălbatic, ulm, arțar, jugastru, mesteacăn, cireș, plop tremurător, arin de munte, arin negru, salcie albă, salcie căprească.
Ierburi și flori
La nivelul ierburilor este întâlnită o gamă diversă de plante (unele foarte rare și protejate prin lege, altele endemice pentru această zonă) cu specii de: bujor de munte, floarea de colț, angelica, narcisa, bulbuc de munte, crucea voinicului, ghințura galbenă, laleaua pestriță, brioala, talpa ursului, albăstrița, arnica, floare-de-perină,
mirodea, clopoței, garofița de munte, opaițul Munților Rodnei, iarba roșioară, roua cerului, vuietoare, verzișoara de munte, sămânța-soarelui, foaie-grasă, trifoi de baltă, ranunculus, omag vânăt, tata-vacii, degetăruț, ochiul găinii, laptele-stâncii, splina, paroinic.
În arealul parcului a fost redescoperită după mai bine de 100 de ani o plantă rară cunoscută sub denumirea de păiușul lui Porcius (Saussurea porcii – endemism pentru Munții Rodnei), element floristic colectat aici ultimă dată în anul 1902 de botanistul Florian Porcius, membru titular al Academiei Române.
Fauna parcului este una diversificată și bine reprezentată de mai multe specii (unele protejate prin lege și aflate pe lista roșie a IUCN) de mamifere, păsări, pești, reptile și amfibieni.
Mamifere
Animale ocrotite: capra neagră, marmota, ursul carpatin, vidra de râu, râsul, pisica sălbatică , jder de copac, jder de piatră, nevăstuica, vulpe roșcată, căprioara, cerb, mistreț, veverița, șoarecele de Tatra, șoarecele săritor de pădure, șoarecele de pământ, șoarecele de câmp, cârtița, liliacul cu urechi de șoarece, liliacul comun.
Păsări
În arealul parcului se află mai multe specii avifaunistice (de migrație și pasaj) enumerate în anexa I-a a Directivei Consiliului European 147/CE din 30 noiembrie 2009 (privind conservarea păsărilor sălbatice); printre care: acvila de stâncă, potârniche de tundră, ierunca, caprimulg, ploier de munte, barza neagră, ciocănitoare cu spate alb,
ciocănitoarea neagră, ciocănitoare de munte, muscar, muscar-gulerat, ciuvica, sfrâncioc roșiatic, viespar, cocoșul de munte și huhurezul mare, care viețuiesc alături de acvila mică, ciuful pitic, bufnița, cucuveaua, barza albă, stârcul cenușiu, corbul, cocoșul de mesteacăn.
Reptile și amfibieni
Șopârla de câmp, gușter, năpârca, șarpele de alun, șarpele lui Esculap, șopârla de ziduri,
șarpele orb, năpârca, vipera, ivoraș-cu-burta-galbenă, tritonul cu creastă, tritonul de munte, tritonul comun transilvănean, broasca-roșie-de-pădure, broasca-roșie-de-munte, brotacul verde de copac sau salamandra de foc.
Articol scris de Adriana Roman
Fotografii de Adrian Satmaru
Turist prin Romania 