Orașul Focșani este municipiul de reședință al județului Vrancea, iar istoria sa este strâns legată de amplasarea sa la limita între regiunile istorice Moldova și Muntenia. Se pare că,  încă din secolul al XIII-lea, a existat o așezare în acest spațiu, aici fiind localizată Civitas Milcoviae, reședința Episcopiei de Milcov. În secolul al XV-lea a fost ridicată pe un deal învecinat Cetatea Crăciuna, pe care Ștefan cel Mare a fortificat-o în anul 1482 drept avanpost în calea expansiunii otomane.

La începutul secolului al XVII-lea era consemnat ca sat, iar după anii 1615-1620 este menționat ca târg la intersecția drumurilor comerciale care uneau Țara Românească cu Moldova. În secolele XVII-XVIII importanța așezării, cu cele două părți ale sale, cea moldovenească și cea muntenească, a crescut din nou, fapt atestat de numărul mare de biserici și mănăstiri construite aici.

Primul document în care se vorbește despre existența Focșanilor, este un hrisov muntean, din 30 ianuarie 1575, în care se arată cum Alexandru Vodă din Țara Românească a fost lovit „cu înșelăciune pe la Focșani” de Ion Vodă cel Viteaz, se referă la o luptă purtată în 1572.

Ansamblul Piața Unirii Focșani

La 1482, Ştefan cel Mare a stabilit hotarul dintre Moldova şi Ţara Românească pe Milcov. Cele două părţi ale oraşului erau situate de o parte şi de alta a graniţei ce despărţea Moldova de Muntenia, loc numai bun pentru ridicarea unei mănăstiri fortificate şi bine întărită de către un domn muntean.

Clădirile Primăriei Focşani şi Consiliului Judeţean Vrancea

Unirea este strâns legată de personalitatea lui Alexandru Ioan Cuza și de alegerea sa ca domnitor al ambelor principate la 5 ianuarie 1859 în Moldova și la 24 ianuarie 1859 în Țara Românească. Totuși, unirea a fost un proces complex, bazat pe identitatea culturală și istorică între cele două țări. După alegerea ca domn a lui Alexandru Ioan Cuza în Principatele Unite, acesta a dat un decret, la 10 iulie 1862, care legifera că ambele părți ale orașului Focșani de dincoace și dincolo de Milcov, vor forma în viitor un singur oraș, care va fi residența județului Putna. La Focșani a funcționat între anii 1859 și 1862 Comisia Centrală, însărcinată cu elaborarea legilor comune în Principatele Unite, Curtea de Casație pentru două Prefecturi (Putna și Râmnicul Sărat), două tribunale, două poliții, două secții ale municipalității.

Piața Unirii din Focșani este declarată monument istoric și cuprinde un număr de repere istorice: Biserica „Sfântul Ioan Botezătorul”, Ateneul Popular, dar și clădiri cu diverse funcționalități: Casa de Cultură a Sindicatelor, Arhivele Statului – filiala Vrancea (sec. al XIX-lea), clădirile Primăriei Focşani şi ale Consiliului Judeţean Vrancea.

Este un sit arheologic de Ev Mediu timpuriu şi târziu, ţinându-se cont de descoperirea din acest an, a incintei fostului Ansamblu Mănăstiresc „Sf. Ioan Botezătorul”, ce aparţine de biserica cu acelaşi nume. În zona în care s-au desfăşurat cercetările, se găsesc încă trei obiective de interes judeţean şi naţional, enumerate mai sus. Este vorba de o zonă în care istoria medievală a vechiului târg a Focşanilor este reprezentativă prin aceste obiective şi împreună cu descoperirile ce au avut loc, încă din anul 2005 la Ateneul Popular – Focşani.

Au fost efectuate cercetări arheologice preventive, cât şi o supraveghere arheologică între anii 2005 – 2006, la Ateneul Popular, unde au fost descoperite materiale arheologice de Ev Mediu (publicate în Cronica Cercetărilor Arheologice), urmate de un sondaj arheologic în anul 2006, efectuat în Grădina Publică, cu descoperirea altor materiale arheologice. Cercetările arheologice preventive din acest an au vizat Ansamblul Mănăstiresc ,,Sf. Ioan Botezătorul”, mănăstire ctitorită de Grigore Gheorghe Ghica al II-lea, între anii 1661-1663 (în prima sa domnie), pe teritoriul Munteniei, exact pe graniţa dintre cele două ţări: Moldova şi Ţara Românească.

Este vorba de un sit arheologic medieval caracteristic pentru dezvoltarea urbană a târgului Focşani (zona ce cuprinde Piaţa Unirii şi Grădina Publică – cu cele mai vechi amenajări edilitare ce au aparţinut de fosta mănăstire (sec. al XVII-lea) şi cu reţeaua de olane, principala reţea de alimentare cu apă a Focşanilor în sec. al XIX-lea.). În acest perimetru se mai găsesc: Biserica „Sf. Ioan Botezătorul”, Ateneul Popular, Casa de Cultură a Sindicatelor, Arhivele Statului – filiala Vrancea (sec. al XIX-lea), clădirile Primăriei Focşani şi ale Consiliului Judeţean Vrancea. În apropierea acestei zone se regăsesc bisericile „Precista” (biserica fostei mănăstiri cu acelaşi nume), „Adormirea Maicii Domnului” – Biserica Donie, „Sf. Dumitru” – uzină (sec. al XVIII-lea) etc.
Au rezultat resturi ceramice întregibile şi neîntregibile de tipul: străchini, căni, borcane, farfurii, ceşti, opaiţe (şfeşnice), platouri de uz comun, cât şi de factură străină (de import – din ceramică albastră şi verde), pentru uzul persoanelor de rang. Au fost descoperite lulele (pipe) fragmentare cât şi întregi de forme şi tipuri diferite, ce sunt de factură turcească; tipuri diferite de cărămidă arsă şi fragmentară, cât şi olane întregi şi fragmentare; pahare şi ceşti, boluri şi vaze din sticlă irizantă şi exfoliantă ce apar de culoare verde şi albastră şi care sunt atât de uz comun, cât şi pentru uzul superiorilor; obiecte diferite din fier, de tipul: cuie, piroane, lacăte, chei, cătuşe, unelte şi arme etc.; obiecte de podoabă de tipurile: cercei, butoni, agrafe de păr etc. ce sunt din bronz; monede turceşti, austriece şi româneşti datate între anii (1778-1894), de asemenea din bronz; cahle de diferite forme, mărimi, culori (verde, gri-gălbui, albastre, roşietice etc.) ce au fost descoperite într-un număr foarte mare; – alte obiecte importante din punct de vedere al funcţionalităţii lor şi care sunt specifice spaţiului mănăstiresc în care au fost descoperite. Toate aceste materiale rezultate în urma cercetării arheologice din acest an, în punctul: „Ansamblul Mănăstiresc – Sf. Ioan Botezătorul” din Focşani – Piaţa Unirii sunt în prezent, la Laboratorul de conservare – restaurare al Muzeului Vrancei, pentru a fi restaurate, în vederea intrării lor în circuitul istoric şi muzeal.

declararea zonei ca sit arheologic medieval caracteristic pentru dezvoltarea urbană a târgului Focşani (zona ce cuprinde Piaţa Unirii şi Grădina Publică – cu cele mai vechi amenajări edilitare ce au aparţinut de fosta mănăstire (sec. al XVII-lea) şi cu reţeaua de olane, principala reţea de alimentare cu apă a Focşanilor în secolul al XIX-lea.). În acest perimetru se mai găsesc: Biserica „Sf. Ioan Botezătorul”, Ateneul Popular, Casa de Cultură a Sindicatelor, Arhivele Statului – filiala Vrancea (secolul al XIX-lea), clădirile Primăriei Focşani şi ale Consiliului Judeţean Vrancea. În apropierea acestei zone se regăsesc bisericile „Precista” (biserica fostei mănăstiri cu acelaşi nume), „Adormirea Maicii Domnului” – Biserica Donie, „Sf. Dumitru” – uzină (sec. al XVIII-lea) etc. Prin această propunere considerăm ca zona cercetată să rămână centrul vechi istoric al Municipiului Focşani, ca loc de plimbare – refacere şi reculegere, de îmbogăţire a cunoştinţelor istorice atât pentru focşăneni, cât şi pentru vrânceni în general dar, mai ales, pentru turiştii care vizitează zona în diverse ocazii.

Articol scris de Adriana Roman

Fotografii de Adrian Satmaru

Sursa informațiilor http://cronica.cimec.ro