Pentru activitatea vitală a organismului, datorită compoziţiei fizico-chimice şi biochimice destul de complexe, vinul este un produs alimentar cu însuşiri destul de importante. În Franţa, Italia sau Spania, ţări cu industrie vinicolă dezvoltată, vinul însoțește întotdeauna masa, consumat în proporţii moderate, de 100 până la 200 ml.

Indiferent dacă este alb, roşu sau roz, în compoziţia vinului, intră aproximativ 2.000 de componenţi.

Vinul este o soluţie hidroalcoolică, având reprezentanţi din toate grupele de alcooli. Alcoolul etilic (etanolul) este în cantitatea cea mai mare, după care urmează alcoolul metilic şi alcoolii superiori. Alcoolul etilic este principalul component al vinului, după apă, şi îi determină tăria alcoolică. Gradul alcoolic al vinurilor poate oscila în mod natural între 8 şi 16% vol dar mai frecvent între 8 şi 14% vol.

Numit şi metanol, carbinol, spirt de lemn, alcoolul metilic apare în vin din hidroliza substanţelor pectice. Alcoolul metilic este toxic.

La desăvârşirea calităţii gustative a vinurilor albe de masă, o mare importanţă o au acizii, care dau o prospeţime şi fructuozitate plăcută. Vinurile roşii au o aciditate mai redusă, iar cele albe au la maturitate o aciditate medie de 6 g/l acid tartric. Atunci când aciditatea este mai redusă, gustul devine fad, lipsit de prospeţime. Rolul preponderent, dintre acizii care se găsesc în mod natural în vin,  îl au acizii tartric (2-3 g/l), malic (1- 1,5 g/l), lactic (2-3 g/l), citric (0,025-0,45 g/l).

În mare măsură, calitatea vinului este condiţionată şi de conţinutul de glicerol, care la vinurile albe este în medie de 7 g/l. Conţinutul de glicerol desăvârșește armonia gustativă a vinului şi este principalul component al extractului sec nereducător. Extractul sec nereducător este considerat alături de concentraţia alcoolică, unul din indicatorii principali ai calităţii vinurilor.

Aciditatea volatilă are o influenţă mare asupra calităţii vinurilor . Mustul nu conţine acizi volatili, deoarece aceștia se formează ca produşi secundari în timpul fermentaţiei alcoolice sau în urma altor fermentaţiei, care au loc în cursul evoluţiei vinului. Aciditatea volatilă este un parametru limitativ pentru aprecierea calităţii şi, mai ales, pentru controlul de sănătate al vinului.

Substanţele azotate contribuie la ridicarea valorii alimentare a vinului. Ele constituie o bună hrană pentru levuri şi bacterii, influenţând în sens favorabil declanşarea şi desăvârşirea fermentaţiei alcoolice. În categoria compuşilor fenoli intră acizii fenolici, substanţele tanante şi majoritatea substanţelor colorante. Concentraţia acestora variază în vinurile albe de la 0,2- 0,3 g/l, iar în vinurile roşii este mai mare.

În special vinul roşu conţine peste 20 de microelemente (Mn, Zi, Pb, F, Va, I, Ti, Co, etc), dar și vitamine (B1, B2, B6, B12, PP).

Vinul natural consumat în cantităţi moderate în timpul mesei este un aliment şi un factor energizant. El stimulează digestia şi asimilaţia alimentelor cu sporirea evidentă a efectului tonic, măreşte conţinutul de hemoglobină în sânge.

Acţiunea fiziologică şi terapeutică a vinului era binecunoscută şi apreciată de pe vremea dacilor şi a romanilor antici. Cercetătorii au demonstrat efectul bactericid al vinului, acesta distrugând bacilul febrei tifoide dar şi anumiţi viruşi.

Vinul nu este recomandat persoanelor uşor excitabile, cu sistem nervos instabil și, de asemenea, celor cu afecţiuni renale şi cardiace.

Articol scris de Adriana Roman

Fotografii pxhere.com, pexels.com

Surs informației: „Vița de vie, rod al pământului și al muncii”, Avram D. Tudosie