Băile Venera, important obiectiv turistic cu proprietăți curative, se regăsește în cea mai veche stațiune balneară din țară și una din puținele stațiuni turistice balneare cu regim permanent din Europa de Est, Băile Herculane.
Cunoscută încă din epoca romană, orașul Băile Herculane se poate mândri cu o arhitectură de excepție la care s-au adus îmbunătăiriri de-a lungul timpului devenind, în perioada Imperiului Austro – Ungar, cea mai vizitată și renumită stațiune balneară din Europa. De-a lungul timpului, orașul Băile Herculane a cunoscut suișuri și coborâșuri, dar, foarte important este că la ora actuală s-a demarat deja un amplu program de restructurare și restaurare.
Băile Venera sunt cunoscute încă din perioada romană, dar cel mai interesant moment istoric l-au avut în perioada austriacă. Practic, în perioada austro-ungară izvorul Venera a fost redescoperit. La vremea respectivă (1825 – 1830), această clădire găzduia Pavilionul Ofițerilor, parte integrantă a Regimentului de Graniță Austro – Ungar. Inițial, izvorul era folosit pentru igiena soldaților, dar în urma analizării apei la Viena s-a constatat că izvorul Venera are dublă cantitate de sulf pe litrul de apă față de celelalte izvoare.
La vremea respectivă, bolile venerice erau foarte frecvente, iar specialiștii au ajuns la concluzia că acest izvor este soluția ideală pentru stoparea acestor boli, sulful în cantitate mare având efectul de sterilizant, de distrugere a oricăror microbi. Neexistând antibiotic la 1830 – 1835, acest izvor a fost denumit Venera, după bolile pe care le trata, fiind folosit pentru tratearea bolilor venerice cu preponderență.
Cu un succes la fel de mare, apa acestui izvor, este folosită și pentru tratarea afecțiunilor reumatice, sulful fiind un foarte bun stopper al degradării capetelor osoase. Din acest motiv, apele sulfuroase de la Băile Venera sunt extraordinar de bune pentru tratarea oaselor și articulațiilor mari, coloană, șold, genunchi.
Prima construcție, din lemn, a fost făcută în anul 1835 (prima intabulare) și a fost arsă de turci în anul 1853, apoi construcția, așa cum arată ea în zilele noastre, a fost refăcută între anii 1870 – 1872, a doua intabulare.
În anul 1920, statul român a preluat toate construcțiile istorice și s-a continuat utilizarea izovrului Venera până în anul 1972, când utilizarea acestui izvor a fost stopată la dispoziția securității. Odată cu interzicerea avortului în anii 1967 sau 1968, femeile care doreau să facă avort apelau la diverse metode băbești, apoi veneau la Băile Venera pentru vindecarea rănilor. Salinitatea foarte mare a apei și acțiunea sulfului făceau ca rănile provocate de avort să nu mai poată fi depistate.
Astfel, în anul 1972, la dispoziția securității, Băile Venera au fost permanent închise, iar clădirea a rămas în paragină. Perioada de paragină a durat până în anul 2010, când, printr-un concurs fericit de împrejurări, Băile Venera au intrat în prorietatea familiei Mihan, o familie îndrăgostită iremediabil de aceste locuri, o familie care a făcut tot ce le-am stat în putere să redea în circuitul turistic și balnear această perlă a Băilor Herculane.
Practic, din martie până în noiembrie 2010, când au fost redeschise, s-au refăcut aducțiunea de apă, instalația electrică, pereții, tencuiala și bazinele cu apă termală. Un adevărat tur de forță pe care puțini ar fi fost în stare să îl facă.
La ora actuală, Băile Venera dispun de condiții de tratament la standarede înalte, cu bazine la interior cu apă sulfuroasă pentru tratarea diferitelor afecțiuni, iar, la exterior, de o piscină în aer liber, tot cu apă termală, unde băile terapeutice pot fi combinate cu o cură de soare într-un peisaj de un pitoresc desăvârșit la poalele Domogledului.
Istoricul tumultos al acestor băi și al acestui izvor se regăsește la tot pasul în Băile Herculane, pentru pasionații de istorie acest oraș fiind o adevărată enciclopedie și un izvor neprețuit de arhitectură și tradiție romană și austro-ungară deopotrivă.
Articol scris de Adrian Satmaru
Fotografii de Adrian Satmaru
Turist prin Romania 