Aqua Herculis sau Băile Herculane, perla Banatului Montan situată pe Valea Cernei, localitate cunoscută de mai bine de două milenii, mai precis din anul 102 d. Hr., de pe vremea Împăratului Traian, când romanii, preluând ideea de la greci, au introdus și au dezvoltat metodele pentru relaxarea balneară.

Orașul a primit numele după Hercules, fiul lui Zeus și al Acmenei, patron al apelor termale și al echilibrului între forța fizică și cea spirituală. În timpul retragerii Aureliene, băile au decăzut, dar au continuat să fie folosite, conform scriptelor istorice din acea perioadă.

După 1718 începe istoria modernă și contemporană a Băilor Herculane, perioadă în care au cunoscut o reconstrucție și o amprentă barocă demnă de Imperiul Austriac. Astfel au fost reconstruite și modernizate băile și au fost ridicate majoritatea edificiilor prezente și la ora actuală, băile “Neptun” și “Diana”, Cazinoul, Piața Hercules, hotelurile “Traian” și “Decebal”, statuia lui Hercules, pavilioanele 4, 5 și 6 și gara.

Scurt istoric al Băilor Apollo
Baia Apollo se află localizată în centrul istoric al stațiunii Băile Herculane, în capătul dinspre Catedrala Catolică a hotelului Apollo. Baia Apollo este una dintre primele băi construite în perioada de dezvoltare romană, iar de-a lungul timpului a avut mai multe denumiri. Astfel, în anul 1724, avea denumirea de Baia Comună.

Între 1737 și 1739 a fost arsă în timpul războiului cu turcii, apoi a fost reclădită între anii 1758 și 1760 și i s-a dat denumirea de Baia cea Mare. În 1792 a fost refăcută și acoperită cu șindrilă motiv pentru care a fost redenumită în Baia de șindrilă. Forma actuală o are din anul 1846, a fost refăcută în anul 1866 și modernizată în 1970.

Baia Apollo comunica la interior, pe sub stradă, printr-un tunel subteran cu Pavilionul 5 și era prevăzută cu trei bazine de răcire, 32 de cabine și 3 bazine cu marmură albă și roșie. Fiecare bazin avea destinație clar delimitată, pentru bărbați, femei și militari.

Izvorul care a dat și numele băilor se află în incinta pavilionului și este captat prin amenajarea unui bazin etanș peste izvorul propriu zis. Apa izvorului face parte din categoria apelor clorosodic – calcic, bromiodurat, sulfuros.

La ora actuală, Baia Apollo este muzeu privat și este amenajat pentru vizitare.

Acest proiect a fost pus în practică și întreținut de Iancu Dumitru, administratorul acestui pavilion.

Din dorința de a reda publicului măreția și tehnica inginerească a perioadei romane, Baia Apollo a fost amenajată sub forma unui muzeu, iar sălile au fost redenumite în funcție de personalitățile care au trecut pentru tratament pe acolo.

Astfel, există bazinul Reginei Maria, bazin pentru tratament cu o incintă care a păstrat arhitectura romană specifică acelei perioade cu pereți curbi și horn de aerisire central, sala Reginei Maria, un loc special amenajat pentru relaxare și socializare.

La Baia Apollo se regăsește, într-o sală specială, tabula votivă numărul 1, împreună cu traducerea acesteia. Tabula votiva cuprindea ceea ce în zilele noastre numim review-uri. Acestea erau acordate de personalități romane sub forma unor impresii despre locație.

Prezența tabulei votive ilustrează fără tăgadă vechimea și importanța acestui izvor milenar. De asemenea, sunt amenajate diverse săli ca ilustrează personalitățile care au trecut cel puțin o dată pe la Baia Apollo.

Amenajarea acestui muzeu privat se înscrie într-o normalitate pe care cu toții ne-o dorim, restaurarea trecutului pentru înțelegerea prezentului și cunoașterea istoriei de care putem fi mândri. Restaurarea acestor piese arhitecturale de excepție te transpune în vremurile de veacuri apuse, vremuri în care s-a scris istoria celor mai vechi băi termale din Europa de Sud-Est.
Articol scris și documentare de Adrian Satmaru
Fotografii de Adrian Satmaru