La începutul lunii iulie, am avut surpriza de a întâlni pe culmile înalte ale Parângului, una din cele mai rare plante ale munților noștri, bujorul de munte.
Planta crește la altitudini înalte în regiuni precum Himalaya, Caucaz, Carpaţi, Alpi şi Pirinei și face parte din genul botanic Rhododendron, gen extrem de variat ce cuprinde diferite specii.
Bujorul de munte creşte în tufe dese și pitice, având înălțimea de 20 -25 de centimetri. Are ramuri lungi, puțin ramificate și frunzele alternante, îngrămădite spre vârful lujerului, tari și persistente, lungi de unu până la doi centimetri și late. Petalele bujorului de munte seamănă cu cele de trandafir.
Planta a fost culeasă abuziv, florile fiind căutate pentru ceaiuri și dulceață, dar și pentru proprietățile sale medicinale.
Bujorul de munte înflorește spre sfârșitul lunii iunie și are o aromă asemănătoare vișinelor. Florile conțin aminoacizi esențiali organismului și în general, se administrează sub formă de infuzie, dar există risc crescut de a produce intoxicații grave.
Planta nu suportă transplantarea, de aceea creşterea plantei în grădină este imposibilă. Bujorul de munte nu tolerează transplantări sau mutări, lucru care face imposibilă plantarea lui în grădini. Deci nu trebuie cules sau smuls cu rădăcină pentru că moare în doar cîteva ore și nu se poate adapta la altitudini mai mici.
Bujorul de munte este una din plantele aflate pe cale de dispariție și este protejat de lege. Culegerea, ruperea sau deteriorarea tufelor se pedepsește. Planta crește foarte greu, ramurile deteriorate de cele mai multe ori mor sau se regenerează foarte greu.
Tufele de pe crestele Carpaților au vârste de 30-40 de ani, timp în care abia ating înălțimea maximă. Bujorul de munte este peren și își păstrează frunzele verzi tot timpul anului.
Planta este foarte delicată și are nevoie de sumă de condiții pentru a se dezvolta: lumină dimineața, umiditate, sol bogat și o altitudine foarte precisă. Bujorul de munte este asemănător cu bujorul ce se regăseşte în grădinile noastre dar face parte din altă familie botanică, Paeoniaceae.
Bujorul de munte a fost, pentru prima dată, clasificat de către botanistul austriac Theodor Kotschy şi de Lajos von Simonkai. Bujorul de munte mai este numit și smârdar, cocozar sau smardara.
Bujorul de munte înflorește după data de 15 iunie și spectacolul de culoare acompaniat de spectacolul olfactiv poate fi urmărit în Retezat, Parâng, Ciucaș și în Bucegi. Trebuie să te afli la peste 1.800 de metri, adică altitudinea de la care începe golul alpin.
Anul acesta, Transalpina ne-a oferit acest spectacol unic de culoare și miros. Spectacolul nu poate fi descris în cuvinte la adevărata sa valoare de aceea este indicat să îl urmărești cu sufletul și mintea, așa că programează-ți pentru primăvara următoare un astfel de regal al frumuseții sălbatice.
De reținut că aici, la peste 1.800 de metri, iunie este prima lună de primăvară iar bujorul de munte este doar unul dintre vestitorii primăverii muntelui.
Articol scris de Adriana Roman
Fotografii de Adrian Satmaru
Turist prin Romania 