Meșteșugarii, la mare căutare în vremurile de mult timp apuse, au ajuns pe cale de dispariție, dar există si cazuri fericite în care tradiția a fost păstrată cu sfințenie și dusă mai departe.
Tot datorită directorului Căminului Cultural din Polovragi, Narcis Orzan, am avut ocazia să îl cunosc pe Ion “Oane” Roșu sau “Oane Pictorul”, om de-al locului, învățat cu greutățile vieții și trecut prin toate, dar cu o dorință invincibilă de a merge mai departe și de a împărtăși și altora meșteșugul pe care l-a învățat și îl duce către perfecțiune.
Ne-am plăcut din prima clipă de când ne-am văzut. Mediu de statură, dar cu ochii vii și limpezi, hâtru, cunoscător a toate cele, dar scump la vorbă, cu nelipsita-i pălărie de fetru pe cap și cele două fluiere în jeb, Oane Roșu este întruchiparea meșterului clasic al cărui meșteșug este și va fi cu mult superior oricărui produs industrial, pentru simplul motiv că ce iese din mâna meșteșugarului are suflet, are sufletul celui care crează, are sufletul și încărcătura emoțională pe care nu o va avea niciodată o mașină, oricât de perfectă ar fi. La început m-a studiat îndelung, apoi a spus doar atât: “hai să vezi!”, și de aici, a început tot.
M-am uitat atent în jurul meu și am văzut o sumedenie de fâșii de alun, gata pregătite, care așteptau să fie însăilate și pe soția lui Oane Roșu care muncea de zor la pregătirea acestora. Un castron din inox plin cu apă fiartă era secretul prin care fâșiile de alun se puteau mula conform modelului.
Oane Roșu s-a așezat pe un scaun din lemn construit și sculptat de mâna lui și a început: “Aveam 5 ani când am fost dat de acasă…”
Povestea vieții, deloc ușoară, a început să se închege precum fâșiile de alun, una pe față, una pe spate și apoi așezată bine cu muchia custurii pentru a creea modelul perfect.
Întindea de fâșiile de alun și, din când în când, ochii se umezeau datorită a ceea ce povestea și a aducerilor aminte.
S-a oprit la un moment dat și a tras aer adânc în piept, s-a uitat cu ochii sticlind în jur și a spus doar atât: „Mulțumesc lui Dumnezeu, îmi ajunge ce am!”, apoi a băgat mâna în jeb și a scos un fluier.
Păsările s-au oprit din cântat, iar doina a început să răsune precum cântecul unei păsări măiastre.
Aici, linkul către înregistrare https://www.youtube.com/watch?v=aggR0MzxUSY
Doar vântul, molcom, precum doina ce răzbătea din fluier, mai întorcea câte o frunză sau mișca un fir de iarbă.
Brusc, precum a început, s-a oprit, a pus fluierul înapoi și s-a așezat pe scaun și a început să lege mai departe la coșul la care lucra și să meargă mai departe cu povestea vieții. Rar ridica ochii din ceea ce lucra, dar atunci când îi ridica puteai citi greutatea gândurilor, dar și mândria meșteșugarului.
Coșurile din alun împletite de Oane Roșu au ajuns la toate expozițiile naționale și internaționale importante, iar meșteșugul lui este bine cunoscut atât în țară cât și peste hotare. Coșurile lucrate de el sunt 100% naturale, iar modelul este făcut din coajă de alun.
Nu folosește nici un fel de adezivi, modelul fiind făcut doar prin împletire și legare. Coșurile create de Oane Roșu sunt mărturia unui meșteșug învățat cu multă trudă, care este pe cale de dispariție.
Aceste coșuri sunt folosite atât la treburile casnice (strâns porumbul, cules fructe) cât și la sărbători (sfințirea bucatelor la Paște, coșuri pentru ouăle roșii sau lăzi de zestre).
Pentru informații referitoare la modalitatea de achiziție sau demonstrații vă puteți adresa cu cea mai mare încredere directorului Căminului Cultural din Polovragi, Narcis Orzan, iubitor de tradiție, cultură și istorie.
Articol scris de Adrian Satmaru
Fotografii de Adrian Satmaru
Turist prin Romania 
👏