Cunoscutã ca fiind luna „buruienilor de tot felul„, martie scotea fetele din case și aveau obiceiul ca, în prima sãptâmânã a lunii, sã adune apa de ploaie cu care să se spele pe obraz și pe păr, ca să fie frumoase și să aibă pielea întinsă și catifelată. Fetele strângeau în buchețele florile și buruienile și le aruncau pe o apă curgătoare și rosteau un descântec,”spre a le duce apa în sânul lor, pentru iertarea păcatelor și întâlnirea ursitei”. Astfel, „buruienile” (urzici, ștevie, grâușor, ghiocei, micșunele, cocoșei, viorele, rujițe, fragi sau brebenei) pluteau pe ape și duceau gândul fetelor la cel ursit.

Luna Martie în tradiția populară

Martie este luna când apare șarpele, ca personaj mitologic, care e „bun de leac”, de descântec de friguri și care apără întreaga comunitate dacă nu este lovit, alungat sau vânat. În popor se spunea că cine pune mâna pe șarpe, rămâne sănătos tot anul. În zonele viticole, se spunea cã „neaua din mãrțișor împuținează vinul„.

Nicolae DărăscuLa munca câmpului

Primăvara se începe, după unii, cu prima zi a lunei martie, după alții când se sfârșesc zilele babei Dochiei, și anume la Alexii, 17 martie, și durează pânã la Sf. Onofrei, 12 iunie. Alții pun iarăși ziua întâi de primăvară după ce trec treisprezece săptămâni numărate din ziua de Crãciun. Atunci zic ei cã omătul se topește și curge în torente chiar și de pe vârful celor mai înalți munți. Când încep a ieși jigăniile și gujuliile de prin ascunzișurile lor de peste iarnă, când prind a zbura gâzele și fluturii cei roșii și mai ales când încep a veni rândunelele, cocostarcii, cocoarele și celelalte paseri ce petrec peste iarnă în țările cele calde, atunci, când vin acestea, e semn că primăvara a sosit și că mai mult n-are să ningă.

S.F. MarianSărbătorile la români

Lucia Bălăcescu DemetriadeMunci de primăvară

În cultura populară, luna martie este o lună a previziunilor meteorologice. Martie este începutul primăverii și reprezintã muncilor agricole.

Bătrânele aveau o vorbã: “Marte vânturos – mai frumos/ Marte rãcoros nu aduce an mănos”. Țăranii credeau că dacă în martie este timp uscat cu atât mai umed va fi în aprilie, iar roua în martie va aduce ploaie în aprilie (până în sărbătoarea Paștelui). Bãtrânii spuneau că dacă va cânta cucul în prima parte a lunii lui martie va fi un an mănos.

Camil RessuDimineața la arat

În luna martie, principala sarcină a comunității era protejarea gospodăriei cu ajutorul focului și fumului, dar și practicarea unor ritualuri ce avea scop „chemarea primăverii„. În sate, gospodarii și crescătorii de oi chemau primăvara prin bătutul cu botele în pământ de 40 de ori cu scopul de a îngropa gerul și a da libertate vegetației.

Micaela EleutheriadePrimăvară la sat

Mart e cea mai nesănătoasă lună. Mart se numără din ziua de Sf. Toader și ține mai tot postul. În ziua ceea femeile până la amiază se lau, ca să fie sănătoase și să nu aibă visuri rele, că visuri rele ca în luna lui Mart n-ai tot anul … visurile rele sunt din pricina strigoaicelor, că atunci umblă mai tare.

Elena Niculiță-VoroncaDatinile și credințele poporului român adunate și așezate în ordine mitologică

Eugenia Filotti-AtanasiuFlori de nu-mă-uita

Mărțișorul în tradiția populară

Purtatul mărțișorului este un obicei vechi, ancestral, care aproape se pierde în istorie ca datare. Purtatul mărțișorului reprezenta contracararea forțelor distructive ale soarelui alb, orbitor și rece care „a ținut iarna în spate”. Din cele două fire, roșul reprezintă norocul, șansa, iar albul, sănătatea. La început, categoria protejată era reprezentată de copii. Inițial, pe cele două fire se punea un bănuț din metal, cel mai adesea argint, care era purtat la gât. Mai târziu, obiceiul se extinde la toate categoriile sociale, amestecându-se obiceiurile adică femeile dăruiau mărțișoare copiilor iar ele primeau de la bărbați.

În zone, cum ar fi Moldova sau Bucovina, femeile dăruiesc mărțișoare bărbaților de 1 Martie. Mărțișorul se punea dimineața până a răsări soarele, considerat aici ca forță distructivă. În zonele Orăștiei, mărțișorul se ținea de regulă douăsprezece zile, „până la venirea berzelor” și apoi se agăța într-un pom înflorit, de regulă, în prun. Astfel, mărțișorul, poate fi caracterizat ca o modalitate de luptă a vieții împotriva morții, a sănătății împotriva bolilor. Prin acest obicei, societatea tradițională dorea ca întrega familie să fie sănătoasă și curată ca argintul, odată cu venirea primăverii și peste vară „să nu-i apuce și să-i scuture frigurile”.

Astăzi, obiceiul mărțișorului a suferit mutații destul de serioase, îndepãrtându-se de sensul arhaic. A devenit un obicei prin care sărbătorim femeia, mama, vecina, prietena, educatoarea, persoanei iubite.

Articol scris de Adriana Roman

Imagini wikipedia

Sursa informațiilor:

„Anotimpuri magico-religioase, Schite etnografice” – Marcel Lapteș

„Sãrbãtorile la români” – S.F. Marian

Datinile și credințele poporului român adunate și așezate în ordine mitologică – Elena Niculiță-Voronca