Formată și dezvoltată odată cu poporul român, cultura populară românească a adunat, într-o sinteză unică, elementele tradiţiei preistorice, cu cele de origine dacică, romană şi bizantină. Românii, din cele mai vechi timpuri, au transformat peisajul natural într-un peisaj umanizat, au creat elementul de permanenţă, de adăpost și locuire neîntreruptă. Au creat satul.
Aşezările, apărute în timp, au devenit stabile iar ocupațiile țăranului au devenit sedentare. A fost creat satul, reprezentând cadrul în care țăranul își desfășoară toate activitățile vieţii economice şi sociale. Structura satului românesc cuprindea vatra satului, pe suprafaţa căreia se aflau majoritatea construcţiilor, şi hotarul sau moşia satului, care reprezenta zona de activitate economică a acestuia. Vatra satului cuprindea gospodării, construcţii comunitare, biserici, fântâni, cimitire, iar moşia satului cuprindea terenurile ocupate cu ţarini şi ogoare, fâneţe, păşuni sau păduri.
În cadrul construcțiilor cu scop comunitar, în vatra satului românesc se afla crâșma sau cârciuma. Importanța existenței acestui spațiu era crucială în viața de zi cu zi sau cu ocazia unor evenimente importante ale țăranului.
Astfel, crâșma era locul unde zi de zi țăranii se întâlneau și dezbăteau cele mai importante subiecte ale comunității. Aici se aflau prețurile grânelor sau ale vitelor, aici se negociau. Aici, la crâșmă, se aranjau căsătorii și se promiteau fetele și zestrea care le însoțea în noua lor viață.
Aici, la crâșmă, țăranii se puneau de acord cum să exploateze partea ce li se cuvenea din pădurea sau din păşunea colectivă. Crâșma era locul unde „se punea țara la cale”. Tot aici, la crâșmă, se aflau ultimele evenimente întâmplate în sat, unele de importanță generală pentru viața satului, altele cu o importanță mică în viața satului, pe care acum le numim bârfe.
Astfel, ca importanță în viața socială a comunității, crâșma câștigă un loc important. În satul românesc, din vechime, se știa că cei mai importanți oameni ai comunității, dar și cei mai avuți erau primarul, popa, învățătorul și crâșmarul.
Avuția și importanța lor în ierarhia satului nu ținea întotdeauna de bogăție. Primarul era reprezentantul statului, al guvernului. Preotul era important pentru că transmitea cuvântul lui Dumnezeu și îl reprezenta pe trimisul lui Dumnezeu. Învățătorul era important pentru că transmitea știință noilor generații, „îi învăța carte pe copii”. Însă, importanța crâșmarului provenea din faptul că el deținea informații despre toate lucrurile și despre toată lumea din sat.
Însă, tot acest schimb de informații importante pentru comunitate care avea loc aici, la crâșmă, venea însoțit de bucate și băuturi. Mesenii erau cinstiți cu ce își doreau dar și în funcție de scopul prezenței lor. Astfel, cu un ciocnit de căni de vin „se parafa” o înțelegere: o căsătorie, o vânzare de animale, de teren agricol sau de produse.
Crâșma era un loc hulit de unii și iubit de alții. Au fost perioade când preotul satului îndemna țăranii să evite crâșmele, pentru că acolo „omu își pierde mințile”. Unele femei urau crâșma care devenise pentru soț acasă, adică locul unde își petrecea cel mai mult timp. Altele iubeau crâșma pentru că soțul fiind dus la băut, le dădea un răgaz, o libertate pentru câteva ore.
Crâșma era locul în care țăranul venea să își înece amarul, locul în care încerca să uite de încercările sorții dar era și locul în care venea să sărbătorească, să se bucure, să cânte și să danseze.
Crâșma a fost reprezentată de pictori pentru că aici au întâlnit chintesența satului, poeții au scris versuri despre ea iar trubadurii au cântat-o. Astfel încât, definiția wikipedia pentru cuvântul crấșmă = local unde se consumă băuturi alcoolice (și mâncăruri); birt. (var.) devine seacă și chiar nedreaptă.
Mai relevante sunt versurile cântecului:
Cine-a pus cârciuma-n drum,
Ăla n-a fost om nebun,
Ăla a fost om cu minte,
Cine-o intra-n ea să cânte
Și necazul să și-l uite, …
Locul cârciumei în universul țăranului român este câștigat și recunoscut. Astăzi, muzeele etnografice din țară adăpostesc și conservă ceea ce pe vremuri era unul din pilonii satului românesc: crâșma.
Articol scris de Adriana Roman
Fotografii wikipedia.ro, http://www.wikipaintings.org/, https://www.artmark.ro/ro,
Turist prin Romania 