Sașii l-au numit Melnbach. În germană Mühlbach, în traducere Pârâul Morii, în maghiară Szászsebes și în latină Sabesium. Orașul a fost înte­meiat de coloniști sași. Este vorba de Sebeș, orașul care în perioada medievală a fost printre cele mai dez­voltate orașe din Transilvania, fiind una dintre cele șapte cetăți care au dat nu­mele provinciei: Siebenbürgen. Orașul apare prima dată menționat într-un document din 1245 cu numele de Malem­bach (din cuvântul malemboch), ceea ce înseamnă râu care duce mult pietriș.

Din a doua jumătate a secolului al XIV-lea, Sebeșul a devenit unul din cele mai înfloritoare orașe ale Transilvaniei, perioadă în care locuitorii au ridicat o biserică măreață. Au fortificat-o, au con­struit turnuri de apărare, după modelul bisericilor vestice. Având o lungime de 43 de metri, biserica fascinează și în prezent prin splendoarea ei maiestuoasă.

Biserica se află în zona centrală a orașului, fiind ușor de observat, in­diferent din ce direcție se intră în oraș. Este una din cele mai vechi biserici for­tificate din Transilvania. La data când am vizitat Sebeșul, un soare plăcut mângâia tot ce întâlnea în drumul razelor sale, vreme bună pentru călătorie, pentru explorare și descoperire. Biserica fortificată cu zidurile ei sobre contrasta cu vremea aceasta superbă. Zidurile ei cenușii se înălțau către cerul azuriu căpătând nuanțe și umbre stranii.

La jumătatea secolului al XIII-lea a fost refăcută, dându-i-se aerul și stilul gotic. Ansamblul include biserica, capela sfântul Iacob, casa parohială unde locuiește clopotarul și zidurile de incintă.

Se spune că la jumătatea secolului al XII-lea, pe locul unde este azi biserica, s-a aflat o biserică din lemn. La în­ceputul secolului al XIII-lea, sașii stabiliți în Sebeș au început să ridice aici o bazilică romanică. În timpul in­vaziilor frecvente din acele timpuri, bazilica a fost distrusă și sașii au refăcut biserica, în stil gotic, specific cistercie­nilor.

Într-o îmbinare inedită, au fost păstrate și vechi elemente romanice. Al­tarul are o înălțime de 13 metri și o lățime de 6 metri, stilul altarului este re­nascentist, fiind datat în jurul anului 1520. Pe vechea orgă a bisericii apare inscripționat anul 1791. Este o adevărată operă de artă și funcționează, fiind folosită doar o singură dată pe an, de Paște.

Piatra penitenței este o piatră sculptată, cu trei fețe triste de femei și este prinsă cu un lanț gros. Se pare că această piatră datează din anul 1760 și are o greutate de 15 kilograme. Povestea spune că fe­meile care erau prinse că își înșelau bărbații erau pedepsite. Această piatră li se agăța de gât și trebuiau să stea așa, duminica, la intrarea în biserică, cât timp ținea slujba.

Turnul a fost ridicat la baza vechilor tur­nuri distruse. În turn sunt trei clopote. Cel mare, de 15 tone, se bate doar la sărbători mari, de două persoane.

Turul nostru prin Sebeș, poveștile lui spuse și nespuse ne-au adus acea senzație pe care doar în așezările transilvănene le ai niciodată nu te saturi de poveștile frumoase.

Articol scris de Adriana Roman

Fotografii de Adrian Satmaru