Sighetul Marmației a fost sursa noastră de inspirație pentru câteva zile în care l-am cunoscut în detaliu, cu tot ceea ce are mai frumos de oferit: locuri pline de parfumul istoriei, oameni harnici, drepți și frumoși.
Sighetul Marmației este localizat în nordul țării, în județul Maramureș, la frontiera cu Ucraina. Orașul este perfect așezat, localizarea sa fiind la convergenta celor cinci văi principale ale regiunii: Valea Izei, Valea Marei, Valea Cosăului, Valea Tisei și Valea Vișeului.
În acest articol nu am să vorbesc despre peisajele oferite de natura generoasă și nici despre obiectivele turistice pentru care este renumit Sighetul: Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței, Muzeul Satului Maramureșan, Muzeul de Științele Naturii, Muzeul Maramureșan de Istorie și Etnografie. Am să vorbesc despre un loc, o clădire care nici măcar nu este obiectiv turistic. Articolul este despre gara Sighet un loc pe care istoria a hotărât să îl însemne cu sânge, disperare și chin nesfârșit.
Cămara este, în prezent, un cartier al Sighetului, care, la 1900, era o localitate distinctă, fiind ulterior înglobată în oraș. Numele de Cămara a apărut firesc deoarece în această zonă s-a aflat cămara sării. Conform siteului peregristorii.wordpress.com, pe vremuri, aceasta era o instituție care administra exploatarea și transportul sării din ocnele de sare din Maramureș, de pe malul stâng și drept al Tisei. Asemenea cămări erau peste tot în vechea Ungarie și în Imperiu, în Transilvania și în regiunile miniere din părțile centrale ale Slovaciei de astăzi.
Dar, să revin la subiectul articolului gara Sighet, care se află în cartierul Cămara.
În Sighet, conform recensământului din anul 1930, existau 10.526 evrei iar la recensământul din 1941,10.144 evrei, În estul Ungariei și Ucraina subcarpatica au fost înființate 13 ghetouri de dimensiuni mai mari, între care și cele două din Sighet. Siteul holocausttransilvania.ro menționează că în ghetto-ul din centrul Sighetului a fost concentrat și Elie Wiesel împreună cu familia sa. Așa cum menționează Robert Fürtos, în lucrarea „Sighet, preambul al Holocaustului, punct central al Gulagului”, au fost înființate ghetouri în patru localități: Dragomirești, Sighet, Berbești și Vișeul de Sus.
Deportarea la Auschwitz-Birkenau a avut loc între 15 mai – 21 mai 1944, cele 4 trenuri plecate din Sighet fiind înregistrate în gara Košice în zilele de: 16 mai (3.007 evrei), 18 mai (3.248 evrei), 20 mai (3.104 evrei) și 22 mai (3.490 evrei).
Gara aceasta, a Sighetului care, în prezent, se luptă cu degradarea și delăsarea, a fost cândva un loc din care viețile unor oameni simpli, obișnuiți au plecat către moarte, chin și disperare.
Articol scris de Adriana Roman
Fotografii: (notă: nu ni s-a permis să facem fotografii în gara Sighet, fiind împiedicați de către o patrulă a grănicerilor) https://peregristorii.wordpress.com/, http://www.tvr.ro/, http://holocausttransilvania.ro/
Sursa informației http://holocausttransilvania.ro/, https://peregristorii.wordpress.com/
Turist prin Romania 