Se spune că Sfinții Cuvioși Daniil și Misail au trăit aici în cele două chilii 20 de ani. Primul în cea din dreapta, iar al doilea în cea din stânga. Când a zidit biserica schitului, Mitropolitul Varlaam le-a așezat osemintele la temelia ei, în dreptul sfântului altar. O piatră încastrată în zid, scrisă în chirilică, face referire la «Daniil duhovnicul». Iar noi simțim ajutorul acestor sfinți tot timpul. Ei sunt ocrotitorii mănăstirii noastre.
spune părintele Iosif, Mănăstirea Turnu, Călimănești, Vâlcea
Este imposibil ca, aici, în gura chiliilor, să nu simți o reală și intensă tulburare. De cum am urcat treptele săpate în piatră, ne-a cuprins o stare ciudată, un amestec de pioșenie și de bucurie.
Grotele din curtea Mănăstirii Turnu este spațiul în care cei doi cuvioși au fost, în lungile nopți, într-un tăcut dialog cu Dumnezeu. Astfel, ușor, ușor înveți lecția căderii cu picioarele pe pământ.
Aici, în fața acestor altare de piatră, reperele vieții noastre cu orizont tern se risipesc. Astfel, deprinzi sensul verticalității, ca dimensiune a spiritului și inimii. Odată intrat în spațiul strâmt și auster, dar luminos al stâncii scobite, nu poți reveni așa cum ai intrat.
Un document din anul 1793 spune că monahia Marta, mama Episcopului Iosif I, ar fi plecat la Domnul, fiind retrasă într-una din aceste grote.
Până prin anii ’40, grotele au fost locuite. Atunci ultimul viețuitor al lor a trecut la Domnul. La Mănăstirea Turnu este o fotografie din 1920, cu ultimii doi părinți care au locuit în aceste grote. Pe spatele ei scrie: «C. Xeni, fost ministru, și Radu D. Rosetti, avocat și scriitor, la Mănăstirea Turnu, lângă doi călugări centenari, în 1920».
Și Sfântul Ioan Iacob Hozevitul a trecut pe aici, în anul 1934, și, mai bine de un an de zile, s-a bucurat de locul acesta minunat, locul în care se simte duhul de liniște pe care l-au primit Sfinții Cuvioși Daniil și Misail de la Domnul.
La vremea aceea, grotele aveau uși și ferestre, iar în ele, când și când, se făcea o geană de foc în timpul iernilor.
Lăsăm pacea și liniștea acestui loc al sfințeniei convinși că acolo, din ceruri, cei doi sfinți cuvioși sunt intrați întru bucuria Domnului. Rămâne ca și noi să ne deschidem inimile, pentru a lăsa bucuria să le umple, așa cum au făcut-o ei, sfinții din grotele de la Turnu.
Din chiliile împietrite pleci, măcar, cu o tresărire a inimii, cu o energie ce te înfioară și te bucură, cu hrană a sufletului pentru un nou mâine deoarece harul care i-a călăuzit pe cei doi cuvioși continuă să se reverse fără încetare, ca o prelungire a sfințeniei lor.
Articol scris de Adriana Roman
Sursa informației ziarullumina.ro
Fotografii de Adrian Satmaru
Turist prin Romania 