Casa memorială Constantin Brâncuşi

Hobița, aşezare cu oameni pricepuţi, se află în partea de nord-vest a judeţului Gorj, pe drumul care leagă oraşul Târgu Jiu de localitatea Tismana. Hobiţa apare în documente din secolul al XVI-lea purtând denumirea de Ohabita.

Aşezarea este, însă, mult mai veche decât actul domnesc care îi atestă existenţa, act dat în Bucureşti, la 30 aprilie 1518, de Neagoe Basarab, domnul Țării Româneşti.

Destinul acestei aşezări este marcat pentru vecie de unul dintre fiii acestui sat. Cu mintea și harul mâinilor sale a scris o nouă pagină în istoria artei moderne.

Hobița a fost locul în care s-a născut Constantin Brâncuşi, locul în care a învăţat, de la meşterii satului, de la tatăl şi bunicul său, priceperea de a ciopli lemnul care, în mâinile sale, a căpătat un alt destin și o altă viaţă.

Hobița a fost prima sa inspirație: casele frumos împodobite, bătrâna biserică de lemn cu fruntarul crestat şi sprijinit pe stâlpi ce aduc aminte de Coloana Infinitului, cimitirul satului, cu troiţele şi crucile înflorate.

Aici, în Hobița, sculptura în lemn este acasă la ea:  iscusinţa constructorilor se îmbină într-o perfectă armonie cu talentul lor de decoratori.

 

Povestea înființării Casei memoriale Constantin Brâncuşi

Casa memorială Constantin Brâncuşi din satul Hobița este inclusă pe lista monumentelor istorice româneşti, însă nu este adevărata casă în care s-a născut Brâncuşi. Casa natală se află la doar 100 de metri mai jos de casa memorială.

Ideea înfiinţării Casei memoriale Constantin Brâncuşi a apărut din anul 1967. Regiunea Oltenia a elaborat un proiect pentru organizarea unui muzeu. Însă, un an mai târziu, România a fost reorganizată din punct de vedere teritorial, astfel că ideea și planul pentru muzeu au fost preluate de judeţul Gorj.

Abia, în anul 1971, muzeul a fost înfiinţat. A fost deschis de Elena Udrişte, muzeograf, care, mai târziu, a devenit director al Muzeului Judeţean Gorj.

Inițial, autorităţile comuniste au dorit înfiinţarea muzeului dedicat sculptorului în casa natală, dar nu au reuşit să o cumpere. Au căutat în apropierea acesteia o casă care să semene cu cea natală. Au găsit-o și au amplasat-o pe terenul deţinut de artist. Era chiar casa unui prieten foarte bun al tatălui lui Brâncuşi, sculptor şi el.

Casa memorială Constantin Brâncuşi

Casa memorială Constantin Brâncuşi este alcătuită din camera de dormit, celarul şi cunia. Celarul care reprezintă cămara, este singura cameră din casă în care tavanul nu e drept şi din ea se urcă în pod.

Cunia este denumirea dată bucătăriei, locul în care nu doar se gătea, ci se şi mânca, membrii familiei adunându-se toţi în jurul unei mese.

Casa memorială Constantin Brâncuşi are o arhitectura interesantă. Casa în care se află muzeul este un model de arhitectură populară de sfârşit de secol XIX. Astfel, detaliile acordate unor elemente cum sunt stâlpii prispei, uşa cămării sau uşa de la celar sunt tipic tradiţionale atât pentru zonele din sudul țării cât şi pentru satele din Transilvania.

Este o casă modestă. Este un muzeu mic. Aici, sunt obiecte care aduc aminte de viaţa de zi cu zi a lui Brâncuşi din Hobița: vase de ceramică, ulcele, mic mobilier de bucătărie, ustensile de cioplit și multe altele.

Sunt şi obiecte care amintesc de viața sa artistică: fotografii, cărţi, documente sau scrisori.

În fiecare cameră sunt piese de mobilier autentice, datate de la începutul secolului al XX-lea.

Așa cum spunea Carola Giedion-Welcker, creaţia lui Brâncuşi este o logodire fericită de sensibilitate mediteraneană şi înţelepciune orientală. Aș parafraza și aș spune că viața lui Brâncuși, aici, în Hobița, a fost o logodire fericită între simplitatea vieții țăranului român și frumusețea sufletului său creator.

Nu degeaba genialul sculptor a spus: „Viaţa mea a fost doar un şir de miracole“. Șirul miracolelor au început de aici, din Hobița.

Articol scris de Adriana Roman

Fotografii de Adrian Satmaru