Muntele întotdeauna surprinde, iar toamna este anotimpul care surprinde, în mod natural, prin culoare. Văile împădurite, unde se trece progresiv de la galben la ruginiu sau piscurile semețe care-și schimbă culoarea în funcție de cum bate soarele, apele repezi și reci pe care plutesc frunzele copacilor, animalele care se pregătesc de iernat sau oamenii care își fac ultimele pregătiri înainte de iarnă, toate acestea fac parte din viața de zi cu zi, dar, mai ales, constituie peisajul în zonele rurale, de munte.
Exact asta a fost imaginea pe care am văzut-o când am ajuns pentru prima oară în Poiana Mărului, la poalele Pietrei Craiului. Un firicel de fum pe la coșul unei case, gospodine preocupate de conservele pentru iarnă, oile adunate pentru iernat, vitele în grajduri așteptând, înfrigurate, parcă, prima zi de iarnă.
Toate crează un peisaj idilic perfect completat de ospitalitatea oamenilor. Nu mai țin minte exact ce zi a săptămânii era, dar știu că am apucat pe un drum forestier pentru a surprinde natura de la înălțime. După câteva sute de metri am dat peste o pensiune, pe partea dreaptă a drumului. Am aflat că se numește Pensiunea Anca și Nicușor.
Un câine dădea vesel din coadă când a văzut mașina. Mi-a inspirat încredere așa că am coborât să dau binețe. Mi-a plăcut foarte mult construcția. O casă specifică zonelor de munte cu teren mare, încă verde, semn că, aici, toamna mai avea multe de spus, un foișor cu grătar și loc pentru ceaun, un spațiu de joacă pentru copii cu trambulină și leagăn.
Am urcat treptele Pensiunii Anca și Nicușor și am fost întâmpinat de doamna Anca, proprietarul pensiunii. Fiind în timpul săptămânii, nu se aștepta la musafiri, așa că, am prins-o în momentul în care aranja ultimele treburi ale casei înainte să plece la lucru. Fără să stea prea mult pe gânduri și fără să mă întrebe măcar dacă vreau să rămân peste noapte m-a servit imediat cu o cafea și și-a cerut scuze pentru că mai are câteva lucruri de aranjat.
Am urmat-o fără să crâcnesc, unde în altă parte decât în bucătărie. Aici domnea un miros domol de lapte proaspăt, lucru pe care mi l-a confirmat spunându-mi că, abia a muls vaca. Am întrebat cum se descurcă și cu pensiunea și cu serviciul. Mi-a spus foarte simplu, că s-a obișnuit și îi place să aibă musafiri pentru că mai are cu cine schimba o vorbă și afla lucruri noi, cunoaște oameni noi.
După ce am schimbat câteva vorbe m-a invitat să-mi arate casa. O casă cu 5 camere, foarte bine organizată și întreținută. Pensiunea Anca și Nicușor are 3 camere cu două paturi, una cu trei paturi și una cu patru paturi, care, așteaptă, curate și proaspete să-și primească musafirii.
De asemenea, o bucătărie complet utilată, un salon pentru servit masa și un loc special amenajat cu grătar și loc pentru ceaun așteaptă bucuroase venirea celor pentru care muntele și aerul curat constituie o modalitate de relaxare și încărcare a bateriilor. Spațiul oferit de Pensiunea Anca și Nicușor este foarte generos și bine întreținut.
Pentru cei dornici de drumeții, Piatra Craiului își dezvăluie cu bucurie aleile și potecile montane. Liniștea de aici este aproape deranjantă, aproape că îți auzi respirația, iar în jurul tău totul pare ireal, rupt dintr-un film de pe altă planetă. Din când în când un câine mai are ceva de spus sau un cocoș tulbură liniștea din zonă.
Pentru cei care vor să viziteze zona, la distanță foarte mică de Pensiunea Anca și Nicușor, se află Castelul Bran, Cetatea Râșnov, Rezervația de urși de la Zărnești sau Schitul Grota de la Șinca Veche.
Apropiindu-se ora la care doamna Anca Orzan trebuia să plece la lucru, am decis să mulțumesc pentru ospitalitate și să-mi văd și eu de ale mele așa că am mulțumit frumos și am dat să plec. Doamna Anca a deschis frigiderul și mi-a pus în brațe o sticlă cu lapte. Cu cel mai natural aer din lume mi-a spus foarte simplu: „să duceți laptele ăsta acasă, ca la București nu găsiți așa ceva”. Am rămas uimit, cu sticla de lapte în mână. Am încercat să refuz, dar am realizat că acest cadou a venit din suflet. Am mulțumit frumos și m-am deplasat către mașină.
Iată deci, că, omul sfințește locul, iar Poiana Mărului este plină de astfel de exemple care fac cinste locului și zonei. Am plecat cu promisiunea că voi reveni negreșit, aici, la Pensiunea Anca și Nicușor, măcar pentru a-mi arăta considerația față de acest om absolut special și ospitalier.
Articol scris de Adrian Satmaru
Fotografii de Adrian Satmaru
Turist prin Romania 