Toamna își intrase bine în drepturi. Mantia galben-ruginie plutea de mult peste munți și văi. Văluri de ceață diafană umbreau silueta Făgărașilor, iar soarele își făcea loc cu greutate printre frunzele ruginite abia ținându-se de ramurile copacilor. Așa m-a întâmpinat ieșirea din Valea Oltului. Am continuat drumul spre Sibiu către Mediaș, un oraș vechi, un oraș cu multă istorie, un oraș care continuă și se mândrește cu tradiția săsească. Făgărașul adormit se lăfăia în oglinda retrovizoare, iar soarele începuse să încălzească geamurile mașinii. O căldură plăcută, de toamnă timpurie își făcea loc prin ceața fină de afară. Am trecut repede prin Agârbiciu, pe lângă biserica fortificată și, ușor, ușor m-am apropiat de Mediaș.
Orașul m-a întâmpinat liniștit și calm, ca un ardelean abia trezit din somn. Bineînțeles, primul obiectiv a fost Biserica luterană fortificată, biserică ce se spune că are al doilea turn ca înclinație după turnul din Pisa. Legenda spune că la sfârșitul secolului XV autoritățile au decis să înalțe turnul, să-l facă mai mare decât turnul Bisericii Sf. Ștefan din Viena, iar ca pedeapsă, Dumnezeu s-a supărat și a înclinat turnul. Așa se face că în ziua de azi turnul are o înclinație de 2,28 metri față de verticală. Acest turn poartă denumirea de Turnul Trompeților pentru că, în acest turn, stătea un trâmbițaș care vestea toate pericolele ce se apropiau de oraș. Tot în acest turn a fost reținut și Vlad Țepeș în anul 1476. Ceea ce m-a surprins plăcut, încă de la intrarea în acest oraș a fost curățenia și casele restaurate. Oraș tipic săsesc, Mediașul se poate mândri cu o multitudine de case și monumente istorice, restaurate și aduse la adevărata lor valoare.
Puțin controversat pentru că stema orașului Mediaș este în majoritate alcătuită din viță de vie și struguri, am decis să iau legătura cu persoana care îmi poate da mai multe detalii și explicații. Așa am ajuns la Tavi Isăilă, organizatorul WeinFest Mediaș, omul datorită căruia frumoasa poveste a lui Caspari a reînviat. Foarte bine documentat, Tavi mi-a explicat foarte clar motivul. Motivul se numește Caspari. “Nu ar fi existat metropola vinului Mediaş fără Friedrich Caspari, pentru că, prin el i s-a dăruit regiunii viticole de pe valea Târnavei o personalitate excelentă şi un spirit de pionier care au avut un impact extraordinar asupra refacerii podgoriilor distruse.”
La începutul secolului 20, când filoxera a lovit în Europa, Friedrich Caspari, fiu de dascăli de pe valea Târnavei, pasionat de viticultură și de îmbunătățirea soiurilor de struguri și vinuri, a fost cel căruia i se datorează replantarea viței de vie în Europa. Astfel, Mediașul a devenit centrul de excelență pentru replantarea și altoirea viței de vie pentru a supraviețui molimei. Friedrich Caspari a reușit, prin cunoștințele sale și prin studiile pe care le-a făcut, să facă din orașul Mediaș o metropolă a vinului.
Am fost printre puținii care au avut prilejul să vadă și să pipăie documente mai vechi de 100 de ani, documente care tratau filoxera și dădeau indicații clare despre replantarea și îngrijirea viței de vie. Toate acestea vor constitui un serial documentar pe care, noi, cei de la Turist prin Romania, îl vom publica pentru dumneavoastră, bineînțeles, cu ajutorul și prin aportul decisiv al lui Tavi Isăilă.
Ca să revenim la, oile noastre, sau la … strugurii noștri, după o documentare foarte serioasă, am realizat, într-un târziu, că afară se întunecase de ceva vreme și toamna își făcea simțită prezența prin stropi mici și pătrunzători de apă rece ca gheața. Zâmbind șiret, Tavi m-a întrebat: “unde dormi?”. Am răspuns, lasă că văd eu, nu știu încă. Eram foarte preocupat de toate documentele vechi pe care le puteam studia în tihnă.
Tavi a tras aer adânc în piept și mi-a făcut propunerea care mi-a tăiat răsuflarea aproape instantaneu.
“Vrei să stai în casa lui Caspari?”
Am înmărmurit cu o poză în mână. Nu îmi venea să cred că pot avea asemenea noroc. Evident, am acceptat fără să stau prea mult pe gânduri. Așa am ajuns în strada Honterus la numărul 6, casa natala a lui Friedrich Caspari. Mărturisesc, am pășit cu foarte mare emoție în interior.
Am trecut de o poartă săsească imensă și am intrat într-o curte îngustă, specifică așezărilor săsești. Imediat, la stânga era ușa de intrare. Casa a fost restaurată pe interior în foarte mare proporție, fațada urmând a fi restaurată în anul ce urmează, adică în 2020. A doua zi, la lumină am observat că blazonul familiei Caspari încă figurează pe fațada clădirii.
Am intrat. Un hol generos cu o canapea îți dădea bun venit. În spate de tot, o bucătărie complet utilată și o baie. La dreapta, chiar înainte de bucătărie, era intrarea în dormitorul propriu zis. Afișe și reclame ale studiilor lui Caspari tronau cu sfințenie pe pereții casei în care s-a născut. În spatele ușii de la dormitor, un pat matrimonial și un pat simplu își așteptau musafirii.
Primul lucru pe care l-am remarcat a fost broderia din colțul așternuturilor, “Caspari Apartments”, un vișiniu stilat pe un alb imaculat. Căldura pereților groși de 70 de centimetri îmi dădeau senzația de confort extraordinar. Pe o masă elegantă din sticlă erau patru pahare de vin și o sticlă cu eticheta originală Caspari.
În interior, totul modernizat, pe structura veche. Modernizarea a fost făcută în așa fel încât să nu deterioreze structura de rezistență sau patina timpului. Apartamentele Caspari sunt în număr de patru. Trei dintre ele sunt în strada Honterus, la numărul 6, iar unul este tot într-o casă foarte veche, la doar câteva sute de metri distanță de cele trei.
Cele trei apartamente din strada Honterus au toate dotările necesare care asigură confortul maxim pe perioada șederii aici. Toate au cel puțin două paturi, din care unul matrimonial, au baie proprie, bucătărie complet utilată, loc pentru servit masa, internet disponibil prin conexiune wireless, televiziune prin cablu și, poate, cel mai important, casa poartă încărcătura istorică reamintită și prin păstrarea afișelor, etichetelor și a vinului lui Friedrich Caspari.
Cel de-al patrulea apartament, puțin diferit de celelalte trei, se află chiar în centrul istoric, la doar câțiva zeci de metri de Biserica Fortificată din Mediaș, la mansarda clădirii. Cei care stau aici pot admira în voie Piața Mare și centru istoric al orașului.
Aici, spațiul este foarte larg și compartimentat în două camere, fiecare cameră având câte un pat matrimonial. La fel ca și la celelalte apartamente, s-a păstrat intactă structura, astfel că se pot admira în voie grinzile imense din lemn vechi de mai bine de 100 de ani și arhitectura clădirii.
De la ferestrele apartamentului, centrul Mediașului își spune povestea veche de sute de ani. Nu pot încheia decât citându-l pe Tavi Isăilă:
“Cu vinul Caspari pe care l-aţi cumpărat sau primit, contribuiţi la renaşterea unei legende şi îndepliniţi dorinţa ultimului descendent al familiei Caspari care trăieşte în Mediaş, Mariane Caspari, de a păstra vie amintirea unei familii cu tradiţie din Mediaş. Câştigul din vânzarea articolelor de reclamă şi a „legendei” va fi investit pentru renovarea casei Caspari, precum şi pentru înfiinţarea muzeului, reintroducerea pivniţei cu vinuri Caspari şi de ce nu, pentru podgoriile din împrejurimile Mediaşului”.
Articol scris de Adrian Satmaru
Fotografii de Adrian Satmaru
Turist prin Romania 