Cetatea Zânelor – istorii și legende

Cetatea Zânelor din Covasna este una dintre cele mai mari şi mai bine conservate cetăți ale Regatului Dac.

Specialiștii consideră situl numit Cetatea Zânelor din Covasna ca fiind una dintre cele mai mari şi mai bine conservate cetăţi ale Regatului Dac. Cetatea este unică în lumea dacică, evidențiindu-se prin modul de realizare a sistemului de fortificații dar şi prin cel de amenajare a teraselor. Cetatea Zânelor se pare că a fost un important centru de putere al Regatului Dac, poate o reşedinţă a unui basileu local.

Argumentul acestei ipoteze este susținut de amplasarea cetăţii, suprafaţa relativ mare a teraselor, masivitatea liniilor de fortificaţie şi materialul arheologic descoperit. Aşezată la răscruce de drumuri între valea Pârâului Negru şi Bâsca Mare, cetatea a avut o poziție strategică și este susținută ideea rolului important al cetății de supraveghere şi control al căilor comerciale şi de comunicaţie în şi dinspre sud-estul Transilvaniei spre Moldova şi Muntenia.

Cetatea Zânelor a fost descoperită întâmplător, în anul 1995, când în urma unei furtuni puternice la rădăcinile copacilor seculari, doborâți la pământ, au apărut ziduri de piatră, bucăți de ceramică, monede și obiecte de cult. Furtuna a smuls arborii și a culcat pădurea la pământ. Astfel, o mare parte din zidurile cetății au ieșit la iveală întâmplător.

De-a lungul timpului, Cetatea Zânelor a inspirat  admiraţie dar şi teamă, astfel au apărut numeroase poveşti şi legende. Numeroşi căutători de comori au fost atraşi de mirajul aurului dar şi de tainele vestigiilor din vârful muntelui.

Monumentalitatea vestigiilor au atras şi erudiţii epocii moderne. Cărturarul secui Orbán Balázs, pe la mijlocul secolului al XIX-lea, s-a documentat și a publicat lucrarea A székeyfőld leirasa (Ţinutul secuilor). În lucrare a descris Dealul Cetăţii, a apreciat amplasarea strategică de excepţie asemănând-o cu un adevărat cuib de vulturi care putea să reziste în faţa oricărui inamic.

Sub conducerea arheologului clujean Alexandru Ferenczi, în anii 1942-1943, s-au desfăşurat primele săpături arheologice.  Din observațiile lui Ferenczi rezultă Cetatea Zânelor era formată dintr-o acropolă şi trei terase, toate înconjurate cu ziduri de piatră, late de peste 3 metri.

În anul 1949, Constantin Daicoviciu împreună cu un colectiv numeros de arheologi a organizat o scurtă campanie de săpături la Covasna. Cercetările sale au confirmat afirmaţiile lui Alexandru Ferenczi și au argumentat asemănarea Cetății Zânelor cu cele din Munţilor Orăştiei, zona capitalei Regatului Dac, Sarmizegetusa.

În anul 1968, Zoltán Székely de la Muzeul din Sfântu Gheorghe a săpat o secţiune de de peste o sută de metri, cuprinzând acropola şi primele două terase. Concluziile sale au surprins lumea ştiinţifică: terase late de 15 – 30 de metri, ziduri de piatră de 3 metri grosime, bastioane, strat de cultură de cel puţin 1,50 metri. Din păcate, la acea vreme, descoperirile lui Zoltán Székely au fost ignorate.

Abia în anul 1998 au fost reluate săpăturile arheologice la Cetatea Zânelor, de un colectiv condus de Viorica Crişan de la Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei Cluj-Napoca şi Valeriu Sîrbu, de la Muzeul Brăilei. Săpăturile sistematice coordonate de către cei doi cercetători continuă și astăzi.

Pentru mai multe informații tehnice despre Cetatea Zânelor, vă invit pe site-ul Asociației Culturale Cetatea Dacică – Valea Zânelor.

De-a lungul timpului în jurul Cetății Zânelor s-au țesut nenumărate povești. Una dintre acestea spune că din șapte în șapte ani se deschide o poartă care arată drumul spre lada plină cu aur ascunsă de daci și care stă deschisă o noapte întreagă până la cântecul cocoșilor.

Altă legendă spune că, în Valea Zânelor, a trăit Ileana Cosânzeana, una dintre cele mai frumoase pământence. Potrivit legendei, comoara ei va putea fi descoperită doar într-o noaptea cu lună plină dinaintea zilei Sfântului Gheorghe și doar de către al șaptelea copil al unei familii.

În prezent, în Valea Zânelor, în fiecare an, în preajma Sântiliei, are loc Nedeia mocănească, cea mai populară sărbătoare tradițională a românilor din zonă, ce aduce în actualitate obiceiurile și tradițiile oierilor din Covasna-Voinești.

Mai bine de o săptămână am stat în Covasna și, mulțumită ospitalității colectivului Hotelului Montana din Covasna, care ne-a asigurat cazarea și masa pe parcursul șederii noastre în zonă.

Articol scris de Adriana Roman

Informații și fotografii Asociația Culturală Cetatea Dacică – Valea Zânelor