Era început de iulie, în mod normal vară, dar vremea se cam jucase cu temperaturile, semănând mai mult a toamnă timpurie. Obosit, după o zi de alergătură, udat zdravăn de ploaie și bătut de vânt, abia așteptam să mă retrag și să mă odihnesc. Aveam cazare în Bâsca Rozilei, localitate componentă a orașului Nehoiu, pe cursul râului Bâsca. Din Nehoiu, am trecut podul peste Buzău, puțin după confluența râurilor Bâsca și Buzău și am continuat să urc ușor către munți spre Gura Teghii.
La un moment dat, GPS-ul mă anunță că trebuie să fac o dreaptă și apoi o stângă. Am ținut cont de indicații, Google Maps fiind un partener de drum ideal și am ajuns exact pe malul râului Bâsca, vis-a-vis de o casă, retrasă puțin de la drum, cu o grădină plină de crini și trandafiri. Am parcat și am ieșit din mașină. Se auzea doar susurul apei și, din când în când, un strigăt de pasăre încă trează. Era trecut de ora 21. O voce din spate m-a trezit din reverie: “Bună seara, eu sunt Fetic, bine ați venit la noi, vă așteptam!”. Am întors capul și am zărit gazda mea pentru două nopți. Un om bine făcut, zâmbitor, vesel și plin de voie bună și energie. Am înaintat zâmbind și i-am strâns mâna. Am simțit căldura în strânsoarea mâinii. Am știut din start că am de a face cu un om extraordinar.
Totul îmi confirma prima impresie, curtea foarte bine aranjată și întreținută, florile, casa, foișorul și, bineînțeles, gazda mea, care mi-a făcut o impresie deosebită. Am fost poftit în casă și fără să stau prea mult pe gânduri am acceptat fără zăbavă. Am intrat într-un hol și apoi într-un living spațios îmbrăcat în lemn. O masă din lemn masiv acoperită cu o față de masă albă ca spuma laptelui trona lângă fereastră. În partea opusă o bucătărie sau, mai bine zis, o chicinetă utilată cu tot ce este necesar, asortată cu tonul coloristic al lemnului, iar vis a vis un frigider pus la dispoziția oaspeților. Când am intrat în casă a apărut și doamna Fetic, aceeași prezență ospitalieră și caldă.
Am fost invitat să îmi aleg camera în care să stau așa că mi-au fost prezentate toate camerele disponibile. Indiferent de cameră am remarcat imediat curățenia și mirosul de proaspăt. Totul era aranjat exact aa cum trebuie, nimic nu era lăsat la voia întâmplării, un semn clar că am de a face cu niște oameni foarte meticuloși care fac tot posibilul ca oaspetele să se simtă bine și să revină cât mai curând.
Am ales camera de lângă ușa de la intrare, să zicem, din comoditate. Având în vedere că mă trezesc foarte devreme, nu am vrut să deranjez cu zgomotul așa că, am ales camera cea mai apropiată de ieșire. Având în vedere că ora la care am ajuns era destul de târzie, nu am stat prea mult pe gânduri și m-am grăbit să fac un duș și să mă arunc în brațele somnului. Baia, un monument de curățenie, prosoapele albe, imaculate, cu miros de proaspăt. M-am retras în cameră să trag un bine meritat pui de somn. Patul m-a primit prietenos cu așternuturile albe și perna moale. Am adormit aproape instantaneu.
Dimineața, în jurul orei 6, am ieșit din cameră și ieșit afară la o gură de aer proaspăt. Abia acum, la lumina zilei, am apucat să văd curtea în toată frumusețea ei. Crinii purtau cu mândrie roua dimineții, trandafirii încă mai împrăștiau mirosul suav, un mic iaz adăpostea trei broaște țestoase și o varietate de pești, un leagăn mare aștepta să fie utilizat, iar foișorul cu grătar parcă te chema către el.
Peste toate astea, râul Bâsca își cânta necontenit apele peste pietre în răcoarea dimineții. Ce pot să mai spun? După ziua de ieri, dimineața de azi îmi părea un vis frumos. Stăteam în xpectativă și parcă așteptam să mă trezesc, dar trezirea mi-a fost dată de domnul Fetic. “Bună dimineața, aduc o cafea?” Atât de simplu și de natural. Aceeași strângere de mână caldă și ospitalieră. Am acceptat imediat și ne-am pus la povești.
Așa am aflat și istoria iazului din grădină, istorie pe care vă las să o descoperiți când ajungeți acolo, la Casa Fetic. Ulterior a apărut și Doamna Fetic, care ne-a ținut companie până când, a trebuit să mă pun pe drum pentru o zi de vizită a împrejurimilor. Am plecat cu promisiunea că, seara, când voi reveni, vom face un grătar și vom sta la povești, la o țuică de casă și un pahar cu bere.
Am avut la dispoziție toată ziua să vizitez împrejurimile. Am început cu cele două situri arheologice, cel de la Mlăjet și cel de la ieșirea din Nehoiu spre Buzău, Lacul și barajul de la Siriu, biserica cu clopotniță “Adormirea Maicii Domnului”, din secolul XVIII, Lacul Vulturilor, un lac periglacial la 1420 de metri altitudine, Colții Babei din masivul Siriu, zonă populată cu capre negre.
După ore bune de preumblări prin zonă, la ora stabilită, m-am întors la Casa Fetic. Domnul și doamna Fetic erau cu pregătirile în toi. Imediat cum am ajuns, am aprins focul la grătar și … au început poveștile. Pentru familia Fetic poate că a fost doar o masă de bun venit ca oricare alta, dar pentru mine a însemnat foarte mult. O masă sănătoasă, proaspătă, variată și mai mult decât îndestulătoare asortată perfect cu amabilitatea și ospitalitatea familiei Fetic.
Pentru mine, Casa Fetic este locul unde revin cu plăcere, este locul unde oricât ai fi de obosit, căldura și ospitalitatea familiei Fetic te pun imediat pe picioare și îți înseninează ziua, este locul unde ai parte de câtă liniște vrei, este locul unde te poți pierde în mireasma florilor și zgomotul apei, este locul unde liniștea te cuprinde din toate părțile.
Articol scris de Adrian Satmaru
Fotografii de Adrian Satmaru
Turist prin Romania 