Jumătatea lui Iunie, călduri de peste 30 de grade, asfaltul parcă ardea tălpile pantofilor, căldura sufocantă pătrundea adânc în piele, iar disconfortul termic se simțea la fiecare colț de stradă. Am decis că e timpul pentru un strop de răcoare. Având în vedere că trecuse ceva timp de când nu mi-au mai călcat picioarele prin vestul țării, am ales ca destinație Parcul Național Domogled – Valea Cernei. Ruta pe care am ales-o a fost București – Râmnicu Vâlcea – Horezu – Târgu Jiu – Baia de Aramă – Băile Herculane, căci asta îmi era destinația finală. Până la Baia de Aramă drumul s-a desfășurat fără evenimente, dar este bine de menționat că de la Baia de Aramă la Băile Herculane, drumul se strică și este bine să se circule cu atenție sporită, gropile fiind un dușman bine cunoscut al articulațiilor mașinilor. Am intrat în Parcul Național Domogled Valea Cernei peste Culmea Mazdronia, la km 66. De aici, drumul coboară în serpentine până în Valea Cernei având de cele mai multe ori, pe partea stângă stânca muntelui, iar pe partea dreaptă apa zbuciumată a Cernei. Un amalgam de culoare și sunet, un amalgam de sunete și mirosuri, un elixir al relaxării. Cascade mici la tot pasul pe partea stângă a șoselei, izvoare captate unde te poți opri să te răcorești cu apă de izvor, punți suspendate peste Cerna, pe partea dreaptă, goluri alpine și inconfundabilul miros de brad. Un peisaj de poveste într-un ținut de vis.
Undeva în zona localității Țațu, pe partea dreaptă am văzut două turiste cu rucsaci în spate, se vedea clar că sunt terminate de oboseală și abia mai puteau face cu mâna în speranța că poate va opri vreo mașină să le ducă mai aproape de destinație. Nu știu de ce, dar ceva din interior mi-a spus să mă opresc așa că, … m-am oprit. Era vorba despre două turiste din Republica Cehă care veniseră în vacanță în România. M-au rugat să le iau până în Băile Herculane așa că am dat curs cererii și le-am invitat în mașină. Cele două, mamă și fiică, erau pe munți de 7 zile, trecuseră Retezatul și se îndreptau către Băile Herculane de unde aveau autocar peste două zile. Așa am avut ocazia să aflu părerea unor străini despre locurile și ospitalitatea românească. La clasica întrebare, ce le place în România, mi-au răspuns în cor, frumusețea și ospitalitatea oamenilor. Apoi vin peisajele și tot restul. Deci, în principal, vorbim despre ospitalitate.
Imediat după ce se trece din Mehedinți în Caraș Severin, Cerna începe și își strânge apele în Lacul Prisaca, chiar la coada lacului vărsându-se râul Țăsna, afluent de stânga al Cernei, afluent cu niște chei absolut superbe dominate de cascade și săritori.
La doar 3 kilometri de la intrarea în județul Caraș Severin, pe partea dreaptă, pe malul Lacului Prisaca am decis să mai fac un popas, mai cu seamă că cele două turiste din Republica Cehă mă rugaseră să le ajut cu cazarea pentru două nopți. Mi-a făcut cu ochiul Popasul Turistic Lacul Prisaca. O parcare largă și acoperișurile câtorva cabane se vedeau din drum. Am coborât din mașină și după câteva trepte am ajuns pe o terasă cu bar.
Aici am fost întâmpinat chiar de administratorul complexului, un om foarte volubil și vesel, un om grijuliu cu turiștii și foarte preocupat să nu le lipsească nimic. Așa aș putea să-l descriu pe domnul Dorel Ciopec, administratorul complexului. I-am povestit despre ce este vorba, imediat a venit să ne arate o cameră și s-a oferit să le ducă el pe cele două turiste, peste două zile, la autocar, în Băile Herculane. Iată deci, despre ce vorbeam ceva mai devreme, ospitalitatea și frumusețea oamenilor.
Având în vedere că am fost prezent la formalitățile de cazare și la vizionarea camerelor pot spune că, la Popasul Turistic Lacul Prisaca totul decurge așa cum trebuie să decurgă în lumea turismului.
Camerele Popasului Turistic Lacul Prisaca sunt bine compartimentate și îngrijite, curățenie peste tot, atât în camere cât și în curtea complexului, priveliștea este absolut minunată, iar accesul la obiectivele turistice din zonă foarte facil.
Un ansamblu de cinci căsuțe de vacanță compuse din trei dormitoare duble cu două băi, balcon și terasă stau la dispoziția turiștilor. Așezarea pe malul Lacului Prisaca, în Parcul Național Domogled – Valea Cernei vă asigură liniștea și relaxarea necesare.
Popasul Turistic Lacul Prisaca este prevăzut cu bar și terasă unde puteți servi o cafea, o bere sau un suc rece. De asemenea, complexul dispune și de o bucătărie complet utilată unde vă puteți prepara singuri mâncarea. Pentru doritorii de grătar, chiar lângă terasa barului este amplasat un grătar dotat și utilat cu toate cele necesare. Domnul Ciopec este foarte ospitalier și săritor, astfel că puteți apela cu încredere pentru orice fel de nevoie.
Pentru doritorii de excursii montane sau treking, exită cascada Vânturătoarea la doar 45 de minute de mers pe jos. În perioada de vară, Vânturătoarea are un debit destul de redus, dar spectacolul oferit de căderea de 40 de metri de apă este absolut extraordinar. Cascada se află pe cursul Ogașului Slanici, afluent al Cernei. Cascada Roșețu este un alt obiectiv turistic de precizat. Este ceva mai departe decât Vânturătoarea, dar oboseala drumului este pe deplin răsplătită de sălbăticia cascadei.
Complexul Roman din Băile Herculane și stațiunea Băile Herculane sunt alte obiective turistice importante din zonă, la doar 10 kilometri de Popasul Turistic Lacul Prisaca și Cele 7 izvoare calde, la doar 3 kilometri. De menționat mai sunt Crucea Albă, Grota Haiducilor și Grota cu aburi.
Iată de ce consider că, Popasul Turistic Lacul Prisaca reprezintă locul perfect pentru relaxare și refacere, locul unde ești primit cu zâmbetul pe buze și care oferă condiții de cazare excelente. Este locul de unde poți iniția trasee turistice în Parcul Național Domogled – Valea Cernei.
Articol scris de Adrian Satmaru
Fotografii de Adrian Satmaru
Turist prin Romania 