Suntem ființe pământene, dar, dintotdeauna ne-am dorit să zburăm, să ne bucurăm ochii minții și pe cei ai sufletului cu minunile create de natură și de om, la dimensiuni liliputane. Zborul a fost și este fantezia lucidă a omului, asociindu-l cu visul, cu evadarea, cu eliberarea finală de tot ce ne încorsetează, ne închide sau ne țintuiește. Zborul este încercarea de a ne depăși limitele, este dezlipirea totală de materialul esenței noastre, pământul.
În weekend-ul trecut ne-am hotărât să ne lăsăm imaginația provocată de senzațiile zborului. Am ales Aerodromul Ilfoveni deoarece se află atât de aproape de București. Ilfoveni este un sat în comuna Nucet din județul Dâmbovița și se află la 65 de kilometri de București și doar 14 kilometri de Târgoviște.
Am plecat pe la orele 9 jumătate din București și am ieșit pe DN7 prin Chitila spre Târgoviște. După ce am ieșit cu chiu cu vai din Bucureștiul super aglomerat, drumul ne duce ușor către Ilfoveni. După câțiva kilometri parcurși în comuna Tărtășești, drumul continuă ușor către dreapta cu DN71, trecem de Ghergani unde se află faimosul domeniu Ghica pe care promitem să îl cunoaștem în vara aceasta.
Vagabondul însă are misiunea de a ne duce la Aerodromul Ilfoveni. La telefon am convenit cu domnul Daniel Preda, proprietarul aerodromului și persoana care va pilota avionul, să fim prezenți la orele 11:00.
Am ajuns la 11 fără 20 de minute la mică intersecție cu DJ711C. Drumul către aerodrom este către dreapta iar către stânga drumul duce la Mănăstirea Nucet. Bineînțeles, având întâlnire cu zborul și senzațiile lui, am ales dreapta pe DJ711C. După vreo 500 de metri, am făcut stânga și … am ajuns.
Clădirea principală, în care este spațiul administrativ și câteva camere dotate cu tot necesarul pentru înnoptare, are sus, pe frontispiciu, scris mare Aerogetic. Este compania care desfășoară pe acest aerodrom tot felul de operațiuni de zbor, cum ar fi zborul de agrement și școala de pilotaj.
Aerodromul Ilfoveni dispune de multe facilităţi: pista înierbată, hangar spațios de 500 de metri pătrați, suprafețe de infrastructură necesară efectuării lucrărilor tehnice la aeronave, depozit de carburanți, spații de odihnă.
Urma să mă desprind de pământ, urma să zbor. În așteptarea zborului, avionul era pregătit iar direcția vântului verificată. Urma să zbor. Nerăbdarea amestecată cu o ușoară emoție îmi dădea fluturi în stomac.
Ce pot să spun despre zbor? Ei bine … Blaga spunea „Cine crede-n zbor e stăpân peste zare.„, eu spun, atunci, că am fost stăpână peste zare.
Munții, lacurile cu păsările minuscule ce păreau pete albăstrui, șoseaua șerpuită, lanurile de porumb ce păreau lacuri verzi, peste toate am fost stăpână vreme de jumătate de oră cât a durat plimbarea.
Deasupra, cerul cu norii, dedesubt, pete de culoare cu obiecte minuscule: mașini, case, tractoare pe câmp.
Toată încrederea noastră în piloții specializați în zboruri de agrement de la Aerodromul Ilfoveni și mulțumiri domnului Preda pentru că ne-a permis, în acea dimineață, un crâmpei de fericire.
„Eu nu am căutat, în toată viața mea, decât esența zborului! Zborul – ce fericire!” – Constantin Brâncuși
Articol scris de Adriana Roman
Fotografii de Adrian Satmaru
Turist prin Romania 