Toplița este un alt oraș al Transilvaniei care și-a dezvăluit frumusețile în anul care tocmai s-a încheiat. Orașul este situat în nordul Depresiunii Giurgeu (Gheorgheni) din Carpații Răsăriteni, pe cursul superior al râului Mureș, fiind încadrată de Munții Călimani, Munții Giurgeului și Munții Gurghiului. Se află la o altitudine de 650 de metri. Toplița este renumită și pentru izvoarele sale: unul situat în imediata apropiere a orașului, izvorul „Bradul” și cel de-al doilea izvor situat aproape de centrul orașului. Toplița este unul dintre puţinele orașe, în care se află trei mănăstiri ortodoxe, una dintre ele fiind ctitorită chiar de primul patriarh al României, Miron Cristea, fiu al locului.
În acest articol vom vorbi despre una dintre cele trei mănăstiri, Mănăstirea Doamnei, a cărei existență a început în urmă cu patru secole. Este situată la 4,5 kilometri nord – est de Mănăstirea Sfântul Prooroc Ilie şi la 3 kilometri distanţă de centrul oraşului Topliţa. Din centrul oraşului se merge pe şoseaua Topliţa – Gheorgheni și se continuă prin cătunul Moglăneşti în stânga pe strada Verii, pe care se urcă un kilometri la deal, pe un drum pietruit. Ansamblul monahal este construit pe un mic deal numit Dealul Mănăstirii.
Sursele istorice spun că Doamna Safta, soția domnului Moldovei Gheorghe Ștefan (1653 – 1658) a cerut să fie construită o biserică, în această zonă. Astfel, la 1658, pe locul unei mai vechi așezări monahale, ale cărei ruine se mai vedeau pe la mijlocul secolului XIX, a fost ridicată o biserică din lemn care există și astăzi. Etnograful Orban Balazs, în lucrarea „Românii din Covasna şi Harghita” arată că la mijlocul secolului al XIX-lea, în apropierea municipiului Topliţa „se află un munte numit Monasteria, unde se găsesc urmele unei mănăstiri, construită de o doamnă bogată, care a stat în acest loc de refugiu la cumpăna dintre secolele XVI-XVII, într-o epocă plină de numeroase evenimente politice şi militare”.
Construcţia bisericii de lemn a Mănăstirii este modestă, având doar 9,5 metri lungime şi 4,75 metri lăţime, fiind declarată monument istoric şi cunoscând mai multe etape de restaurare. Potrivit sursei citate, „una dintre primele şcoli româneşti de pe Valea superioară a Mureşului a fost cea de pe lângă Mănăstirea Doamnei din Moglăneşti-Topliţa, organizată de călugărul dascăl Vasile Sturzea, originar din judeţul Galaţi, care a trăit pe aceste meleaguri între 1680-1695”, ne informează agerpress.ro.
Biserica de lemn a Mănăstirii este un valoros exemplar al arhitecturii de lemn din regiune. În anul 1958, Mănăstirea Doamnei a fost restaurată prin râvna stareţului Mănăstirii „Sfântul Ilie” din Topliţa. A fost restaurată iar interiorul a fost complet repictat în anul 1984. S-a păstrat o bună parte a vechiului iconostas, care a avut o veche inscripţie: „Această sfântă biserică s-a acoperit şi catapeteasma s-au zugrăvit prin cheltuiala mai micului între fraţi şi smerit Nicodim, pentru iertarea păcatelor sale 1755, luna iunie 25 zile”.
Mănăstirea Doamnei a fost resfinţită de către PS Emilian Antal, nepotul Patriarhului Miron Cristea, la 21 noiembrie 1958. Între 1994-1999, Mănăstirea a funcţionat ca schit sub oblăduirea Mănăstirii „Sfântul Ilie” Topliţa, egumen avându-l pe ieromonahul Viorel Victor Anton. În anul 1999, schitul a fost declarat Mănăstire de maici, cu viaţă de obşte, Preasfinţitul Ioan redând Mănăstirii Doamnei o nouă identitate. În prezent, Mănăstirea are 7 vieţuitoare, stareţă fiind monahia Ecaterina Murariu.
Mănăstirea Doamnei a trecut prin grele încercări, fiind pustiită sau lăsată în paragină. Acum, mănăstirea este ‘un loc viu’, după cum spune IPS Ioan Selejan.
Articol scris de Adriana Roman
Fotografie Adrian Satmaru
sursa info http://www.episcopiacvhr.ro și agerpress.ro
Turist prin Romania 