Biserica Slobozia

Modestă, ascunsă privirilor trecătorilor grăbiți, având o eleganță domnească, Biserica Slobozia se înalță, în vecinătatea Căii Șerban Vodă, la intersecția bulevardelor Dimitrie Cantemir și Mărășești. Curtea îngrădită, cu poarta având un lacăt de toată frumusețea, lasă curiosului să se vadă câteva cruci de piatră cu texte în alfabetul chirilic și niște ciudate movile de pământ. Câteva morminte însemnate fiind de crucile mici din piatră se străduiesc să spună povestea locului ca unici martori ai acesteia.

Oastea lui Leon Vodă înfruntă armata boierilor refugiați în Ardeal, la curtea lui Racoți, armată condusă de Aga Matei, viitorul domn Matei Basarab. Lupta s-a dat lângă Mănăstirea Sfânta Ecaterina, zisă a lui Pană Vistierul. Leon Vodă învinge armata boierilor pe data de 23 august 1631. Au fost prinși și executați numeroși boieri, între ei Adam Banul, dar și Preda, soțul domniței Florica și ginerele lui Mihai Viteazul. Iluștrii morți au fost aruncați într-o groapă comună, la marginea Podului Beilicului. Deasupra movilei, șa data de 23 august 1631, Leon a ridicat o cruce de piatră „în numele Sfântului Gheorghe, ca să se pomenească de resboiu ce am avut în acest loc cu bribegii, când au venit de peste munte asupra Domniei mele în anul 7139 în luna august, marți”. În anul 1743, crucea a fost refăcută de către Constantin biv vel Năsturel Vistiernicul și de jupâneasa Ancuța. Între anii 1664-1665 Radu Leon restaurează crucea, asigurându-i și un adăpost din cărămidă, astăzi dispărut.

Biserica Slobozia este un lăcaș de cult ortodox și a fost ctitorită de Radu Leon, între anii 1664-1667, biserica a fost ridicată alături de crucea de piatră ridicată de Leon Tomșa, tatăl lui Radu. Ridicată inițial pe un plan dreptunghiular, biserica este refăcută și mărită, pe un plan treflat, în anul 1743 de vistierul Constantin Năsturel.

De-a lungul secolelor XIX – XX, biserica a suferit o serie de modificări. De la arhitectura originală s-a ajuns la una clasicizată. S-au schimbat zidurile interioare cu arcade mari, precum și fațadele, acestora adăugându-li-se elemente clasicizante.

Pictura interioară a bisericii a suferit și ea schimbări importante de-a lungul timpului, cea mai însemnată petrecându-se în perioada revoluției de la 1848, perioadă în care au fost asimilate o serie de curente occidentale și au fost combinate cu elemente autohtone.

Bisericii i s-a spus Slobozia deoarece, în secolul XVII, cei care se așezau prin acele părți erau sloboziți (scutiți) de birurile percepute de domnie și de mănăstirea Radu-Vodă, bineînțeles în schimbul muncii pe pământurile acestora și a unei singure dajdii anuale.

Prin secolul XIX, se spune că era un cântăreț mucalit la biserica Slobozia, unul zis Matache Pițirigă, care se ținea de farse împreună cu unchiul dramaturgului I.L. Caragiale, conu Iorgu Caragiale.