Biserica Covrești, sat Olari, județul Vâlcea

Ctitorii bisericii au fost Stanciu Covrea, Maria, Dincu Bălănescu şi Păuna. Biserica Covreşti sau biserica „Sfinţii Voievozi” şi “Sfântul Vasile” este monument de arhitectură de grupă  valorică B și se află pe strada Olari, la intrarea în vestitul sat al ceramiştilor. A fost construită  în anul 1826.

Este inclusă în Lista monumentelor istorice, actualizată, Ordinul nr. 2314/2004 al Ministrului Culturii şi Cultelor. Biserica în sine nu poate fi încadrată într-un anumit stil arhitectural, ea fiind asemănătoare bisericilor sătești de început de secol XIX.

De la distanţă, biserica Covrești seamănă cu o casă veche din satele de odinioară. Este văruită și pe ici pe colo, pe lângă temelie, răsare câte un fir de iarbă răzleață. În fața bisericii este un mic cimitir, iar pe una din cele mai vechi pietre de mormânt se mai distinge anul un o mie opt sute şi ceva…

Ceea ce atrage la această biserică este pictura exterioară, mai precis scena din dreptul uşii de acces în pridvorul bisericii. Este un tablou votiv înfăţisând doi ţigani ursari şi un urs dresat dansând. Tabloul acesta votiv este cunoscut sub numele „Jocul ursului” și este o ciudăţenie deoarece pe peretele bisericilor se găsesc, de obicei, picturi religioase. Bătrânii locului spun că pe vremuri, prin sat au trecut niște țigani căldărari veniţi din Gorj care plimbau un urs și cântau și dansau. Aceștia au văzut biserica satului neacoperită și au aflat că sătenii nu aveau bani pentru acoperiș. Țiganii au donat sătenilor toţi banii adunaţi de ei în anul acela, din plimbările și cântările lor. S-a făcut un acoperiş din cupru, care, în 1998, a fost transferat acoperind altă biserică. Biserica Covrești a fost învelită cu tablă galvanizată, care s-a distrus. De jur-împrejurul bisericii apar reprezentați toţi sfinţii din calendar şi voievozii.

În semn de recunoștință pentru gestul făcut de ţiganii ursari, sătenii au pictat acest tablou votiv, care îî reprezintă pe țigani dansând și cântând cu ursul. Scena din tabloul votiv pare aievea, personajul din mijloc, ursul, fiind nefericit și suferind. Cei doi tineri țigani ursari sunt îmbrăcaţi în straie populare. Din ținută lor nu lipsesc opincile cu şireturi petrecute până la genunchi, chimirele de la brâu şi căciulile înalte. Aceștia poartă mustaţă şi au sprâncene stufoase, iar culoarea pielii lor este înadins mai închisă. Au bici şi tobă și îl stârnesc pe urs să danseze. Imaginea este dinamică și îi lipsesc doar sunetele făcute de grup. Pare că până şi desaga tânărului ţigan saltă pe ritmul muzicii. Ursul are o poziţie care sugerează mişcarea. Jocul ursarilor are o simbolistică aparte. Acesta celebrează dansul, bucuria şi puterea omului de a îmblânzi animalele sălbatice.

O altă scenă dinamică se află deasupra tabloului cu jocul ursarilor. În acest tablou şapte femei saltă vesele într-o horă, în compania a trei lăutari subţirei la fel de prinşi în joc. Imaginea, însă, este în stare de degradare, o bună parte din aceasta fiind ştearsă complet. Starea de degradare este vizibilă pe corpul bisericii și în cimitir. Mica bisericuță așteaptă cuminte salvarea ei și a picturilor ei de o inestimabilă valoare. Biserica Covrești este o pagină din viața satului Olari, o pagină din istoria locului și de ce nu, din istoria noastră.