Un reper al Bucureștiului, aflat în imediata apropiere a Pieței Universității, complexul arhitectonic Colțea se prezintă în fața turistului și a bucureștenilor ca o mândră construcție ce a fost martoră a istoriei și a schimbărilor. Însăși istoria ansamblului este ca o reflexie a istoriei Bucureștiului: cu suișuri și coborâșuri, cu perioade de înflorire sau perioade de restriște. Iată ce spun izvoarele istoriei despre acele vremuri.
Ansamblul fostei Mânăstiri Trisfetitele a fost compus dintr-o biserică aflată în centru, un spital, și trei paraclise, alături de alte anexe și turnul Colței de la intrare (demolat la 1888). Biserica și spitalul de azi sunt străjuite de statuia marelui lor ctitor, spătarul Mihai Cantacuzino (1640-1716).
Mai la sud de locul pe care este ridicată astăzi biserica, s-a aflat o biserică de lemn cu câteva chilii. Aceasta fusese construită de slugerul Udrea, în jurul anului 1641, primind hramul Cuvioasei Parascheva. După moartea ctitorului, biserica a rămas fratelui său Colțea Doicescu, care o închina Mitropoliei.
Spătarul Mihai Cantacuzino cumpară terenul și ridică mai întâi biserica de piatră cu hramul Trei Ierarhi, între 1695-1698, fiind denumită la 1699 și Mânăstirea Trisfetitele. La 1696 sunt construite casele din jur, în care a funcționat o școală, iar între 1704-1707, spitalul, cu spițerie, casa pentru chirurg și o școală de științe.
La 1739 februarie 27, clădirile de la Colțea au ars, acoperișul și interiorul, fiind refăcute în același an. Ansamblul a fost înconjurat de ziduri, terminate la 1714-1715, în timpul domniei lui Ștefan Cantacuzino. Cam în aceeasi vreme s-a ridicat și Turnul Colței. Acesta era cel mai înalt edificiu al vremii, slujind drept clopotniță cu ceasornic, dar și ca foișor de foc. Învelitoarea avea la colțuri 4 turnulețe. Avariat de cutremurele din 1802, 1829, 1838 turnul a fost demolat în 1888 pentru lărgirea bulevardului.
Biserica este terminată de Mihai Cantacuzino la 1698, fiind pomenită la 18 octombrie 1702, când i se dă o carte patriarhală. După cutremurul mare din 1838, biserica a mai fost reparată în 1841 de arhitectul Faiser și antreprenorul Conrad Schwink. În 1871 a fost pictat interiorul de pictorul Gheorghe Tăttărescu. Panouri pictate alternează cu diverse motive sau decorațiuni din imitație de marmură.
După bombardamentele din 1944, a fost consolidată în 1949. Din anul 1996, lăcașul este din nou în curs de consolidare și restaurare, lucrările continuând cu greutate, din lipsa fondurilor.
Biserica de la Colțea este construită în stilul autentic brâncovenesc, care combină stilul bizantin cu arhitectura și arta românească, fiind aici influentat și de renașterea târzie italiană unde ctitorul făcuse studii. Au fost aduși meșteri atât din Occident cât și din Orient. Activitatea constructivă a voievodului Matei Basarab e continuată și de Cantacuzini, ca și de Constantin Brâncoveanu. La ctitoriile spătarului Mihail Cantacuzino constructorii și decoratorii timpului obțin efecte atât de surprinzătoare, încât arta cantacuzinilor atinge un stadiu înalt al rafinamentului și barocului.
Armonia dintre elementele arhitectonice și cele de pictură în frescă ca și cele în ulei din interior, ca și bogația sculpturilor în lemn și piatră impun acest monument ca unul dintre cele mai reprezentative ale Bucureștiului.
Catapeteasma este bogat sculptată în lemn, iar în pridvor găsim un portal încadrat de două coloane frumos sculptate, împodobit cu viță-de-vie și struguri, iar la bază, si capiteluri având sculptați cei patru evangheliști.
Lateral stânga este o icoană a Maicii Domnului cu pruncul, cu ferecătura de argint aurit lucrat manual, având reprezentat în partea inferioară Izvorul Tămăduirii. Icoana a fost dăruită de domnitorul Nicolae Mavrogheni în 1786. Icoanele ușilor împărătești sunt pictate în tehnica de ulei, în secolul XIX. În sculptura catapetesmei se înalță rețele de vrejuri, flori și frunze, ciorchini de struguri, alături de crizanteme stilizate și frunze de stejari.
Exteriorul Bisericii Colțea, cu toate modificările pe care le-a suferit de-a lungul timpului, apare ca un monument cu volume bine compuse pe axa longitudinală de simetrie, cu frumoase proporții puse în valoare foarte bine de plastica fațadelor.
Aminteste-ți, tu, turistule prin București sau prin lume, că a călca pragul unei biserici este un gest sfânt, cu atât mai mult cu cât istoria Bisericii Colțea este sora mai mică a istoriei Bucureștiului.
sursa: www.crestinortodox.ro
Turist prin Romania 