După câteva zile însorite petrecute pe meleaguri hunedorene, la plecarea spre București, am decis să facem un tur pe la Rezervația de zimbri de la Hațeg, în pădurea Silvuț. Drum bun și pitoresc cu peisaje primavăratice ni se deschideau privirilor. Pădurea ne-a întâmpinat veselă în primele raze ale soarelui cu floricele sălbatice viu colorate ițite pe ici pe colo din noianul de frunze în care piciorul se afundă fără zgomot. Pentru un moment ai senzația că timpul s-a oprit în loc și liniștea te cuprinde din toate părțile creând un peisaj ireal.
A trecut ceva vreme de când nu am mai vizitat rezervația și îmi puneam întrebări despre numărul exemplarelor existente. De fapt, istoria începe undeva pe la 1958 când au fost aduse din Polonia 2 exemplare, Podarec și Polonka. O lege nescrisă, dar respectată în toți cei 58 de ani de existență, spune că numele zimbrilor născuți în țara noastră să înceapă cu litera “R” sau chiar indicativul “RO”. Așa se face că, toți zimbrii care au văzut lumina zilei la Hațeg au purtat astfel de nume. Primii au fost Roman, Retezat și Romina.
Recordul absolut deținut datează din 2012 când au văzut lumina zilei 4 zimbrișori, fiecare din cele patru femele dând naștere la câte un pui, Romulus pe data de 3 iulie 2012, Roman pe data de 29 august 2012, Rodica pe data de 12 septembrie 2012 și Roibu pe data de 29 septembrie 2012. “Nu s-a mai întâmplat niciodata să avem, într-un singur an, patru zimbrișori” a decalar Petru Crăciunescu, pădurar în cadrul Ocolului silvic Retezat, Direcția Silvică Hunedoara, cel care de 14 ani se ocupă, împreună cu soția sa, de administrarea zonei și îngrijirea impunătoarelor animale.
Rezervația Hațeg-Silvuț se întinde pe o suprafață de 50 de hectare, acoperite cu păduri de carpen, stejar și brad. În prezent, în toată lumea mai sunt aproximativ 3000 de exemplare de zimbri, toți urmași a 12 străbunici.
Un zimbrișor stă liniștit lângă mama sa iar doi tineri zimbri își exersează puterile într-o încleștare fără forță, ca un exercițiu al unei lupte serioase care, cândva, va numi șeful turmei. Pacea, deocamdată, este regină peste locurile acestea, iar prezențele zimbrilor aduc aminte de un trecut în care zimbrul era stăpân pe pădurile românești și trăia neîngrădit și liber.
M-a surprins plăcut curățenia din pădure, drumul relativ bun până la intrarea în rezervație și amabiltatea cu care am fost primiți. De asemenea, explicațiile cerute au avut parte de răspunsuri clare și pertinente, semn că acei oameni care au grijă de cel mai mare mamifer european iși iubesc meseria și se implică total în protejarea zimbrilor.
Turist prin Romania 