În primul articol dedicat Sărbătorilor Pascale, alături de doamna Hojda, proprietarul Pensiunii Poiana Căprioarelor, de aici, din Moisei, județul Maramureș, am urmărit pas cu pas pregătirea bucatelor pentru masa de Paște.

Am lăsat puiul umplut la foc blând, în cuptorul cu lemne, pentru a fi convins că este bine rumenit pentru Masa de Paște și am început să ne pregătim pentru Slujba de Înviere. Gazdele au pregătit costumele moroșene pentru a fi mândru purtate la Biserica Înălțarea Domnului.

Obiceiul locului spune că bărbatului, capul familiei, să îi fie pregătită traista cu merinde pentru a fi sfințită la sfârșitul Slujbei de Înviere. În traista familiei Hojda și-au făcut loc: mielul, puiul, cozonacii, pasca, drobul, vinul și, bineînțeles, ouăle vopsite.

Cerul senin, plin de stele veghea misterios asupra localnicilor care, gătiți în straie de sărbătoare, se îndreptau pioși către Biserica Înălțarea Domnului. Preotul a început Slujba de Înviere la 12 noaptea. Corul Bisericii a făcut ca slujba să fie încărcată de emoție și pioșenie.

La ora 1 am lăsat pentru puțin timp Slujba de Înviere de la biserică și ne-am îndreptat către Mânăstirea Moisei. Impozantă, Mânăstirea Moisei era deja înconjurată de enoriașii care primiseră Lumina. Acolo, la Mânăstirea Moisei și-au dat întâlnire cu generozitate istoria, arta și tradiția, toate supuse ale credinței în Dumnezeu. Se pare că Dumnezeu, în mărinimia sa, și-a plantat toată frumusețea aici, sus, la Mânăstirea Moisei.

Reîntorși la Biserica … am urmărit pioși sfințirea bucatelor din traistele localnicilor, care au păstrat  cu sfințenie această tradiție din strămoși. La sfârșitul slujbei, bătrânii s-au îndreptat agale către case.

Bucatele gătite de doamna Hojda s-au așternut mândre la Masa de Paște, așteptând, pe rând, să fie degustate și lăudate. Pălinca, purtând mărgele de diamante, a deschis pofta mesenilor. Obiceiul locului cere ca primele merinde care vor fi degustate, sunt cele care au fost slujite de preot.

Pe rând, bucatele servite ne-au uimit și încercat simțurile: puiul umplut, friptura de miel, sărmăluțele, drobul, cozonacii, pasca și, preferata noastră (poate și datorită elementului de noutate) chigala. Un vin de casă, un rose ne-a fost tovarăș în acest periplu culinar. Cu alura sa de vin blând, vinul era, de fapt, aprig și drept ca și profilul localnicilor.

După masă, am luat aparatura în spinare și, pentru a ușura digestia și pentru a prinde câteva imagini, am plecat într-o mică plimbare în Rezervația naturală Munții Rodnei. Intrarea în rezervație este la câțiva pași de poarta Pensiunii Poiana Căprioarelor.

Aerul și căldura blândă a soarelui de aprilie, mirosul cetinei, susurul Izvorului lui Dragoș ne îndrumau pașii către peisajele oferite de Pietrosul Rodnei. Peisajele ne blochează gândirea și ne îndrumă la meditație.

Natura de o frumusețe și o simplitate neasemuite ne bucură sufletele încărcate de momentele petrecute aici, în Moisei, locul unde istoria s-a scris cu sânge nevinovat, păstrarea neatinsă a tradiției strămoșești ne-a emoționat, uneori, până la lacrimi, locul unde oamenii poartă, deopotrivă, trecutul și viitorul în traistele lor sfințite de amintirea strămoșilor.

Articol scris de Adrian Satmaru

Fotografii de Adrian Satmaru