Parcul Natural Munții Maramureșului

Parcul Natural Munții Maramureșului este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei parc natural de tip peisaj terestru, situat în nord-estul județului Maramureș, pe teritoriul administrativ al orașelor Borșa și Vișeu de Sus și al comunelor Poienile de sub Munte, Repedea, Petrova, Bistra, Moisei și Vișeu de Jos.

Parcul natural se află în extremitatea central-nordică a României (în imediata apropiere a graniței cu Ucraina) și cea nord-estică a județului Maramureș, în Munții Maramureșului, grupa muntoasă a Carpaților Maramureșului și Bucovinei, ce aparțin lanțului muntos al Carpaților Orientali.

Munții Maramureșului (cel mai înalt masiv montan aflat la granița nordică a țării, ce atinge altitudinea maximă de 1.957 m. în Vârful Farcău) se află în partea nordică a Orientalilor, învecinându-se la est cu Obcinele Bucovinei, la sud cu Munții Rodnei și Depresiunea Maramureșului, iar la nord cu Masivul Rakhiv, din țara vecină, Ucraina.

Parcul natural cu o suprafață de 148.850 hectare a fost declarat arie protejată prin Hotărârea de Guvern nr. 2151 din 30 noiembrie 2004 și se suprapune sitului Natura 2000 – Munții Maramureșului.

Aria naturală protejată reprezintă un areal montan (păduri, pajiști, goluri alpine, stâncării și văii) bogat în flora constituită din gorunete și făgete, molidișuri, jnepenișuri și ierburi; și o faună bine reprezentată de mai multe specii de mamifere, păsări, reptile, amfibieni, pești și insecte.

În parc sunt incluse rezervațiile naturale: Cornu Nedeii – Ciungii Bălășinii, Poiana cu narcise Tomnatec – Sehleanu, Stâncăriile Sâlhoi – Zâmbroslavele și Vârful Farcău – Lacul Vinderelu – Vârful Mihăilescu.

Parcul Natural Munții Maramureșului reprezintă o zonă montană cu o mare variație reliefală, astfel: relief vulcanic atribuit perioadei mezozoice (in vârfurile Farcău, Mihăilescu), relief glaciar (în Pietrosul Maramureșului, Farcău, Mihăilescu), relief periglaciar din perioada geologică a pleistocenului, relief dezvoltat pe calcare (în bazinul superior al Văii Repedea și în abrupturile vârfurilor Farcău și Mihăilescu), precum și forme de relief dezvoltate pe șisturi cristaline (în bazinele Văilor Vaserului și Ruscovei).

Parcul prezintă o culme geomorfologică principală fragmentată de mai multe vârfuri (Farcău, Stogu, Mihăilescu, Pop-Ivan), la care se adaugă diverse forme de relief constituite din versanți calcaroși, abrupturi stâncoase, versanți cu o singură pantă (monoclinali), culmi domoale, doline, văi, mlaștini (Tăul Băiței), cheiuri, defileuri, circuri glaciare, peșteri și avene.

Din punct de vedere geologic parcul este constituit în cea mai mare parte din șisturi cristaline (micașisturi, gnaise, siricite, pegmatite, amfibolite în bazinele Văilor Ruscova, Bistra, Vaser și Frumușaua) și flisuri (conglomerate, gresii și marne) negre (atribuite jurasicului superior) în culmile Vârfului Farcău și în bazinele superioare ale Văilor Vaserului și Ruscovei.

Apele de suprafața ale parcului natural apațin bazinelor hidrografice ale mai multor râuri, astfel:

• Valea Vaserului
• Râul Vișeu (afluent de stânga al Tisei) cel care mărginește la sud parcul natural, cel care adună apele celor mai multe pâraie de dreapta care străbat aria naturală (Vaser, Ruscova, Frumușeaua, Vișeuț, Valea Vinului, Valea Morii, Bistra);
• Râul Vaser cu afluenții: Coman, Valea Babei, Puru, Lostun, Făina, Botiz, Valea Peștilor, Catarama, Micișlău, Novicior, Novat;
• Râul Ruscova cu afluenții: Budescu, Lutoasa, Bardiu, Covasnița, Drahmirov, Rosusul,
• Paulic, Pentaia, Repedea, Ialnic;
• Valea Frumușeaua.

În suprafața parcului, pe șeaua dintre vârfurile Farcău și Mihăilescu se află Lacul Vinderelu, lac glaciar alimentat de izvorul pârâului omonim și de apele provenite din precipitații și topirea zăpezilor.

Munții Maramureșului prezintă o arie naturală cu o diversitate floristică și faunistică ridicată, exprimată atât la nivel de specii cât și la nivel de ecosisteme terestre.

În arealul parcului sunt întâlnite clase de habitate de tip: păduri de molid, fag și brad; păduri dacice de fag și carpen cu colțisor; păduri sud-est carpatice de fag și brad cu vulturica; păduri de fag cu scradă, păduri dacice de fag și carpen cu rogoz; păduri mixte de fag și tei argintiu cu rogozuri din specia Carex brevicollis; păduri de paltin, frasin și ulm; păduri de gorun, fag și carpen; păduri geto-dacice de gorun, păduri de molid și brad cu vulturică; păduri aluviale cu salcie albă; tufărișuri dacice cu cătină mică; tufărișuri alpine boreale; tufărișuri de smârdar și afin; tufărișuri de smârdar cu jneapăn, tufărișuri de ienupăr; mlaștini oligotrofe cu rogozuri de tipul Carex limosa; turbării active; pajiști alpine și boreale pe substrat silicos; pajiști cu vegetație de paius și lăptiuca, pajiști cu unghia-păsării și tăpoșica; pajiști cu ovascior argintiu și crețișoara.

Flora parcului natural este constituită din specii vegetale distribuite etajat, în concordanță cu structura geologică, caracteristicile solului și climei, structurii geomorfologice sau altitudinii.

Păduri de conifere cu specii arboricole de: brad, molid, pin, larice, zâmbru, zadă, tisă.

Păduri de foioase cu arboret de: fag, gorun, stejar, carpen, paltin de munte, tei, frasin, jugastru, mesteacăn, castan sălbatic, ulm, arțar, cireș, plop tremurător, arin de munte, arin negru, salcie albă, salcie căprească.

Arbuști cu specii de: jneapăn, ienupăr, păducel, soc negru, corn, alun, mur, zmeur, măces, afin.

La nivelul ierburilor sunt întâlnite mai multe rarități floristice de pajiște sau de stâncărie (relicte glaciare, endemice, vasculare) cu specii (dintre care unele protejate prin lege) de: floare de colț, papucul doamnei, vârtejul-pământului, ligularia, firuța-de-munte, iarba-gâtului.

Dintre plantele endemice pentru Carpații românesti, aici vegetează specii de: bulbuc de munte, brebenei, gălbinel de munte, garofița de munte, coada șoricelului, omag mov, crucea-pământului, vulturica, cădelnița, clopoțel, splina, piciorul cocoșului.

În parc vegetează și două specii (vulnerabile) de plante carnivore (insectofage): roua cerului – relict glaciar) și foaie-grasă.

În pădurile de foioase (fag, carpen, stejar, gorun), în lizierele acestora și în tufărișurile de mesteacăn, sunt întâlnite (începând cu sfârșitul primăverii și până toamna târziu) mai multe specii de ciuperci comestibile, cu valoare alimentară ridicată.

Specii de ciuperci comestibile: hrib, hrib pucios, vinețica, roșcova, pălăria-șarpelui, iuțari (cunoscut și sub denumirile populare de burete usturoi, burete iute sau burete lăptos), gălbior, creasta-cocoșului, ghebe.

Fauna parcului este una diversificată și bine reprezentată de mai multe specii (unele aflate pe lista roșie a IUCN) de mamifere, păsări, pești, reptile, amfibieni și insecte.

Mamifere cu specii de: urs brun, cerb, căprioară, lup cenușiu, mistreț, vulpe, râs, nurcă europeană, vidră, veveriță, jder, dihor, cârtiță, chițcan de munte, chițcan de pădure, șoarece de câmp, liliacul comun, liliac mare cu potcoavă, liliac mic cu potcoavă, liliac cu urechi de șoarece.

Păsări cu specii de: acvilă de munte, șorecar comun, cocoș de munte, cocoș de mesteacăn, uliu porumbar, uliu păsărar, ieruncă, acvila-țipătoare-mică, corb, mierla de apă, mierlă, codobatură, fluierar-de-munte, codobatură-de-munte, ciocănitoare-de-munte, scatiu, pițigoi-de-brădet, mugurar, forfecuța, sticlete, pițigoi-moțat, vânturel, sturz-de-vâsc, aușel.

Reptile si amfibieni: șopârla de munte, șarpele lui Esculap, năpârca, salamandra, triton carpatic, broasca-cu-burta-galbenă, broasca-râioasă-verde, broasca-roșie-de-pădure, broasca-roșie-de-munte.

Pești: lostrița, lipan, mreana vânătă, porcușorul de vad, glavoc, zglavoaca pestriță, păstrăv de apă dulce, boiștean, clean dungat, scobar.

Insecte: fluturi din speciile Lycaena dispar și Colia myrmidone, croitorul alpin, gândac din specia Carabus hampei.