Intrebari peste intrebari, ganduri peste ganduri si, intr-un final, decizia de a petrece cateva zile pe taram romanesc. Stiu ca, poate, multi dintre voi isi pun intrebarea: “ce treaba are Bulgaria cu Romania?” Pai, … are o treaba foarte importanta pentru ca Balchik-ul a fost pamant romanesc, asa ca, il tratez ca atare. Un pic de istorie se poate gasi in cele ce urmeaza.

Initial, Balchik a fost amintita ca o asezare traca colonizata mai tarziu de grecii antici sub denumirea de Krounoi, redenumita apoi Dionysopolis, dupa descoperirea statuii lui Dionysos in Marea Neagra. Ulterior, asezarea a devenit o fortareata bizantina si apoi bulgareasca.

Dupa eliberarea Bulgariei, in 1878, Balchik s-a dezvoltat ca important centru agricol

cu port la Marea Neagra de unde porneau in majoritate exporturi de faina si, mai tarziu ca o statiune turistica. Din punct de vedere etnic, Balchik-ul era compus din gagauzi si tatari/turci ulterior devenind predominanta populatia bulgara.

Dupa al doilea razboi Balcanic, in 1913, orasul Balchik a intrat sub incidenta Regatului Romaniei. A fost recapatat de Bulgaria in timpul Primului Razboi Mondial (1916 – 1919), dar, Romania l-a reluat in patrimoniu dupa incetarea ostilitatilor. In 1940, chiar inainte de terminarea celui de-al Doilea Razboi mondial, Balchik a fost redat Bulgariei prin Tratatul de la Craiova.

Pe timpul administratiei romanesti, Balchik-ul a fost resedinta favorita de vara a Reginei Maria de Romania si a familiei acesteia. Orasul gazduieste resedinta de vara a reginei si Gradina Botanica din jurul acesteia, ambele devenind un foarte important punct de atractie turistica de talie mondiala.

Si daca am terminat cu istoria si am starnit interesul, unora cel putin, incep prin a spune ca pentru bucuresteni, Balchik poate fi considerat ca destinatie de sfarsit de saptamana. Distanta nu este tocmai mare, respectiv 300 de km, care se parcurg in 4 ore de mers lejer. Cea mai rapida varianta este cea prin Giurgiu cu traversare a Dunarii pe la Ruse si apoi de-a lungul fluviului pana la Silistra. De la Silistra se merge catre Dobrich, iar de aici mai sunt aproximativ 35 de km pana la Balchik. De asemenea se poate merge si pe varianta Bucuresti – Calarasi, cu trecere a frontierei pe la Silistra. Impedimentul consta in faptul ca Dunarea se trece cu bacul, iar bacuri sunt din ora in ora, pana la ora 19, exceptie facand perioada de sezon cand bac-urile circula pana la ora 21. Daca se intampla sa pierzi un bac, ai de asteptat pe malul Dunarii, intr-o parcare plina de praf unde doar cainii si mustele iti pot tine companie. Daca mai ai si un copil sau doi pe langa tine, devine clar ca alegerea facuta, de a trece cu bacul, nu a fost chiar una dintre cele mai potrivite.

Trecem peste amanuntele ce pot crea confuzii si alte stari mai mult sau mai putin placute si ne indreptam catre Giurgiu. Pana la pod, toate bune si frumoase. La vama se sta putin de regula, undeva intre 5 si 20 de minute, ceea ce face ca Podul Prieteniei sa fie preferat de foarte multi care ies din Romania catre Bulgaria. Trecand peste craterele ce se casca in sosea fix pe la mijlocul Dunarii, ajungem in Bulgaria unde vigneta este obligatorie, iar politistii un sac fara fund. Fara a crea neajunsuri pentru prietenii nostri bulgari, inca se poate merge cu spagutza de rigoare. Oricum, ideal este sa nu apelam la acest fel de tertipuri si sa ne mentinem in limite legale. Precum spuneam, trecem de Ruse si apucam imediat catre stanga spre Silistra. Soselele sunt ceva mai proaste ca in Romania, dar se poate merge bine. Avantajul la bulgari este ca drumurile sunt foarte libere si drepte, cel putin in zona adiacenta Dunarii. Se mai poate ajunge la Balchik si pe traseul clasic, Ruse – Varna – Balchik, dar este mult mai aglomerat si mult mai lung. Varianta propusa de mine mai sus este “batuta” cu masina de cel putin 7 ori si a constituit de fiecare data o alegere buna.

Pana la Silistra se ajunge lejer. La Silistra continuam prin mijlocul orasului si iesim catre Dobrich, cel mai mare oras din zona. De la Silistra la Dobrich soseaua trece pe langa culturi de grau, culturi ce demonstreaza ca bulgarii chiar stiu sa faca agricultura. In cei multi ani cat timp am batut Bulgaria in lung si in lat, macar o data nu am vazut un teren lasat in paragina si necultivat. Pentru acest lucru am tot respectul pentru vecinii nostri de la sud de Dunare. La Dobrich se complica putin lucrurile pentru ca indicatoarele rutiere lipsesc cu desavarsire, iar GPS-ul este doar ca sa zici ca nu ai asa ceva, deci … este bine de urmat artera principala pana in centrul orasului. Fix in mijlocul Dobrich-ului exista un indicator sters si batut de soare si de soarta care arata indoielnic in directia Balchik. Deschideti bine ochii pentru ca este singurul indicator care va indruma catre directia corecta.

Apucand spre Balchik, ma gandesc bucuros ca mai am putin si ajung la “Cuibul Linistit”, unde, poate voi apuca sa prind putina liniste si o gura de aer cu iz de trandafir. Odata ce am intrat in Balchik, sumedenie de indicatoare te indruma catre Gradina botanica si casa de vacanta a Reginei Maria. Aici nu este loc de greseala si este aproape imposibil sa te ratacesti. Se poate parca si in parcarea de la Palat, dar eu am preferat sa ma parchez intotdeauna mai jos putin unde e mai liber, umbra, liniste si, … oricum, putina miscare nu a omorat pe nimeni. Zis si facut, ma parchez merg pe jos 5 minute si ma trezesc la casa de bilete unde este posibil sa dai de o coada imensa, motiv pentru care recomand cu toata caldura ca vizitarea sa se faca in cursul saptamanii lucratoare, respectiv de luni pana vineri. Sambata si duminica este plin de turisti, se sta foarte mult la coada si este o asemenea inghesuiala incat orice farmec se pierde in multitudinea de nervi acumulata din cauza aglomeratiei.

Palatul Balchik

Denumirea oficiala este Palatul “Cuibul linistit”. A fost construit intre 1926 si 1937 la ordinul Reginei Maria de Romania, sotia lui Ferdinand I de Romania. Palatul cuprindea resedinta de vara, o crama, un punct de transformare a energiei electrice, o manastire, o capela, o gradina de vara si multe alte cladiri care acum apartin de gradina botanica si sunt administrate de statul bulgar.

Am sa las fotografiile sa vorbeasca pentru ca orice fel de cuvinte as spune sunt de prisos. Aerul distins, monarhic, razbate din toate cladirile prezente aici, iar pesajul oferit de portul palatului in acompaniament cu florile din gradina botanica te fac sa cobori pana si vocea de teama sa nu deranjezi linistea istorica a Cuibului linistit.

Gradina Botanica

In 1940, dupa reincorporarea sudului Dobrogei in Bulgaria, dupa semnarea tratatului de la Craiova, gradina botanica a fost construita in jurul resedintei de vara a reginei. Are o suprafata de 65000 de mp si include peste 2000 de plante apartinatoare a 85 de familii. Una dintre atractiile principale ale gradinii o constituie colectia de cactusi de talie mare care se intinde pe o suprafata de mai bine de 1000 de mp. Colectia de cactusi este a doua ca marime din Europa, dupa cea de la Monaco. Alte specii rare pot fi gasite aici precum Metasequoia, Hevea brasiliensis si Ginkgo.

La iesire, cu siguranta va trebui sa va astamparati foamea asa ca va recomand cu caldura unul dintre restaurantele adiacente palatului. Veti descoperi multe restaurante unde se vorbeste romaneste, se serveste mancare romaneasca, scrie in romaneste si se accepta bani romanesti. Daca vreti, puteti spune ca va aflati intr-o mica Romanie.

Articol scris de Adrian Satmaru

Fotografii de Adrian Satmaru