Unii voievozi au intrat în istorie prin faptele lor de vitejie, în cazul acestui personaj unic în peisajul Țărilor Române, Dabija Vodă, a fost vorba de pasiunea sa pentru vin. A fost foarte apreciat de boieri, dar și de oamenii simpli, care au plâns la moartea sa. Se trăgea din neam de boieri cu moșii întinse și viță de vie cultivată din belșug.
Viața și domnia lui Eustratie Dabija
În septembrie 1661, după moartea lui Ștefăniță Lupu, fiul lui Vasile Lupu, Eustratie Dabija a fost numit voievod al Moldovei, cu acceptul Porţii, la propunerea boierilor ţării, partenerii lui de petreceri. Figura sa a rămas în istorie prin portretele făcute de Nicolae Iorga, Ion Neculce sau Mihai Eminescu, care l-au descris ca un bun bătrân beţiv. Domnitorul Dabija a fost iubit de moldoveni, fiind un om bun şi milos, despre care Ion Neculce a spus:
„Acest domnu ave obicei, cînd şi de la masă şi vide niscaiva oameni săraci dvorind prin ogradă, învăţa de lua cîte doao, trii blide de bucate din masa lui şi le trimete acelor oameni acolo în ogradă, de mînca acei oameni”.
Eustatie Dabija a introdus o nouă dare, „vădrăria” (de la vadră, ca unitate de măsură), un fel de taxă pe comerțul cu vin. Din comercializarea licorii lui Bachus se adunau bani frumoși în visteria țări. Cei mai mulți dintre contemporanii lui Dabija Vodă se minunau:
„Cum un domn, care prețuiește atât de mult băutura, nu înțelege că și altora poate să le fie de nevoie?!”
Prin vădrărit, vinul se scumpea pentru toți consumatorii care treceau zilnic pe la crâșmă. Iar Dabija Vodă le spunea din experiență proprie:
„Când să faci un chef pe cinste, cu vin bun pe masă și femeie frumoasă alături, îți dai munca și pe un an”.
Țara l-a iubit pe Eustratie Dabija pentru modul conștiincios în care se achita de prerogativele domnești. Pe timpul lui, divanul se ținea de două ori pe zi. Pe timpul lui Dabija Vodă nu a rămas nici o pricină nejudecată la timp. Eustratie Dabija a reuşit să îndeplinească ultima dorinţă a voievodului Miron Barnovschi Movilă, aceea de a finaliza construcţia Mănăstirii Bîrnova, din judeţul Iaşi.
Dabija Vodă a murit la 11 septembrie 1665, fiind înmormîntat la Mănăstirea Bîrnova. A murit ca un actor pe propria-i scenă: după un chef de pomină, „o arteră mai subțire i-a plesnit și Eustratie Dabija Voievod păși liniștit, fără să-și dea seama, în lumea celor drepți”, scrie historia.ro.
Viața și binefacerile Sfântul Iacob Putneanul
La mai bine de o sută de ani de la moartea lui Dabija, Mitropolitul Moldovei, Sfântul Iacob Putneanul aduce una dintre cele mai mari binefaceri păstoriților săi din Moldova eliminarea impozitelor pe văcărit și cel pe vădrărit.
Sfântul Ierarh Iacob Putneanul, Mitropolitul Moldovei, s-a născut la Rădăuți, pe 20 ianuarie 1719. În 1745 este ales episcop de Rădăuți, iar după doar cinci ani, este ales Mitropolit al Moldovei. În calitate de Mitropolit a desfășurat o intensă activitate socială, filantropică și culturală, promovând tiparul românesc și contribuind la traducerea de cărți bisericești.
Însă, cea mai mare binefacere pe care a adus-o păstoriților săi a fost faptul că a reușit să îi determine pe domnii țării să elimine impozitul pe văcărit și cel pe vădrărit. Cea mai mare taxă era văcăritul, impozitul pe animale mari care ducea la o sărăcie cumplită în țară și afecta mai ales pe oamenii nevoiași.
Astfel, pe data de 1 martie 1757, Sfântul Iacob semnează un document care prevede desfiinţarea văcăritului și vădrăritului, alături de domnitorul Constantin Racoviţă, episcopii eparhioţi şi alți 41 de boieri, primind de la Patriarhul Constantinopolului o carte de afurisenie împotriva celor care îl vor impune din nou.
Ceremonia religioasă de punere a blestemului asupra dărilor a fost una deosebită. În cadrul Sfintei Liturghii, la Vohodul Mare, Sfântul Iacob a citit Cartea Patriarhală de blestem, iar poporul a răspuns după fiecare frază cu „Amin!”. Cronicarul Kogălniceanu scria: „Nu putem arăta ce vuiet era în biserică de strigarea norodului”. Apoi, a urmat citirea unei alte Cărți de blestem, semnată de însuși Sfântul Iacob, de episcopi și de egumenii principalelor mănăstiri din Moldova.
După înlăturarea acestui impozit, în anii următori țara a înflorit. Sfântul Iacob a avut un rol important și în eliminarea temporară a unor alte două impozite: pogonăritul (impozit pentru fiecare pogon de culturi agricole) și vădrăritul (care se plătea pentru fiecare vadră de vin).
Articol scris de Adriana Roman
Fotografii și informații doxologia.ro, historia.ro, basilica.ro, cetateniivinului.ro, crestinortodox.ro, dragusanul.ro
Turist prin Romania 