În Piața Traian din Brăila se află este cea mai veche dintre bisericile existente pe raza orașului, Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil.
Istoria așezământului
Conform unei ample lucrări de specialitate al cărei autor este profesorul universitar dr. Ionel Cândea, Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, în centrul de astăzi al orașului Brăila, cu peste șase veacuri și jumătate în urmă, a existat un cimitir creștin, aproximativ în jurul anului 1400, până în ajunul anexării orașului de către turci, anul 1538 (1).
Din aceeași sursă aflăm că, după anexarea Brăilei de către turci, aceștia au construit „peste acest lăcaș de rugăciune creștin, ce va fi avut și o biserică sau măcar o capelă – fapt sugerat de mulțimea fundațiilor de piatră ce suprapun o bună parte din morminte, sporindu-le vechimea, – un mecet, un lăcaș de închinăciune musulman (la sfârșitul secolului al XVII-lea)” (1).
După aproape trei veacuri (1538 – 1828), Brăila a revenit la Țara Românească alături de fostul nyabet Turnu și fosta kaza a Giurgiului, cele trei capete de pod de pe malul stâng al Dunării prin care turcii au exercitat un eficient control, mai ales economic și strategic, asupra Țărilor Române, subliniază aceeași sursă (1).
Rusia Imperială, forța celor aflați în ofensivă cu Imperiul Semilunii, a ordonat ca fostul mecet să devină biserică, lucru încercat temporar, între anii 1808-1810. Rușii au stăpânit temporar Brăila și au redat-o turcilor după pacea de la București din mai anul 1812. Comandantul armatei rusești, Marele Duce Mihail, a primit capitularea turcilor în iulie anul 1828 la Brăila.
Mihail Pavlovici Romanov, șeful armatei rusești, a cerut Episcopiei Buzăului, sub jurisdicția căreia se afla orașul Brăila, aprobarea de a transforma moscheea în biserică creștin ortodoxă, pentru a aminti de eliberarea Brăilei de sub ocupația otomană. După ce s-a făcut Sfântul Altar, în ziua de duminică, 8 Martie 1831, s-a oficiat sfințirea bisericii de către un arhimandrit delegat de episcopie, dându-i-se hramul Sfântului Arhanghel Mihail.
Despre transformarea moscheei în biserică ortodoxă
Vechiului locaș de cult musulman construit din caramidă nearsă i s-a adaugat absida altarului din cărămidă arsă. Ferestrele dinspre răsărit au fost astupate și s-au inlocuit ferestrele înguste suprapuse de pe fațadele de nord și sud, cu fereste simple, largi, rotunjite sus.
În anul 1862, biserica a fost mărită cu șapte metri spre vest, ajungând la forma și dimensiunea actuală. În interior, această parte este prevăzută cu un etaj pentru a se diferenția de clădirea veche. În anul 1922, potrivit documentației cu nr. 136/1922 aprobată de Ministerul Cultelor și Artelor de atunci, zidul bisericii a fost refăcut în exterior, înlocuindu-se cărămida nearsă cu cărămidă de presă.
Cheltuielile au fost suportate de soții Nedelcu și Ana Chercea, ctitori restauratori. În anul 1935, a fost înlăturată igrasia din exterior prin înlocuirea cărămizii și prevederea unui canal de ventilație în perete. Partea veche a clădirii este susținută de pilaștri de stejar, plasați în zidurile exterioare și liberi în interior, puternic contravântuiți.
Actuala clopotniță de zid a fost construită în stil românesc tot de soții Chercea, în anul 1923.
Din tunurile turcești capturate de ruși s-au turnat, în Rusia, trei clopote pentru biserică, având inscripția:
„Acest clopot facutu-i-s-au din tunuri turcesti ce s-au luat de la cetatea Silistrei in leatul 1829, luna decembrie, de catre tutorele Rusienesti ostiri si s-au harazit spre pomenire de Prea Puternicul a toatei Rusii Imparatul Nicolae I la biserica cea noua din Valahia unde se prasnuieste hramul Sfantul Arhanghel Mihail, 1832. Maistor Grigore Federisev, Petersburg.„
În fatidica noapte de 1 iulie 1885, clopotele s-au spart când a ars clopotnița. Actualele două clopote sunt dăruite de ctitorii restauratori, soții Chercea.
Tavanul bisericii este foarte frumos ornamentat cu baghete de lemn in stil oriental. Partea centrala a tavanului a fost ulterior acoperita cu stuc, pe care s-a pictat figura Pantocratorului, care, in bisericile ortodoxe obisnuite se gaseste in centrul cupolei naosului.
Pe catapeteasma bisericii este asezata icoana Sfantului Arhanghel Mihail, din argint aurit, in toc din lemn. Ea a fost executata in Rusia si daruita bisericii de marele duce Mihail Pavlovici, in anul 1834, laolalta cu un rand de carti ritualice, in limba slavona, legate in piele. Prin adresa cu nr. 988 din 18 Martie 1836, se recomanda de catre conducerea vremii ca, la sosirea icoanei adusa din Bucuresti prin Buzau, sa iasa spre intampinarea ei la bariera autoritatile si toti orasenii.
Potrivit lui H. Stanescu, initiat in studiul monumentelor musulmane, monumente cu specific similar bisericii Sfintilor Arhangheli din Braila nu se mai afla pe intreg teritoriul Romaniei, iar in afara tarii mai sunt doar doua, una in fosta Iugoslavie si una in Bulgaria. Biserica este printre putinele din Romania care nu are turle.
Articol scris de Adriana Roman
Fotografii de Adrian Satmaru
Informații crestinortodox.ro și
(1)”Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril din Brăila” – autor Ionel Cândea, Editura Istros a Muzeului Brăilei Carol I, Brăila, 2019 – pagina 1
Turist prin Romania 