Televiziunea Română a început să emită pe data de 31 decembrie 1956. Totul a început cu primul Revelion televizat, din anul 1957, care a fost transmis de TVR dintr-un studiou improvizat din strada Moliere. Atunci, Televiziunea Română avea aproximativ 150 de angajaţi şi un singur car de reportaj.
Cu prilejul Anului Nou, vă urăm «La mulţi ani!». Permiteţi-ne să vă oferim în dar un program din cântecele şi jocurile noastre româneşti. Ridicăm paharul în sănătatea voastră! Pentru pacea şi fericirea noastră, a tuturor!
a fost mesajul cu care Cleo Stieber, una dintre primele crainice ale TVR, a deschis atunci programul pentru Revelionul 1957.
Au cântat atunci Mihaela Cotaru, Luigi Ionescu și Orchestra de Estradă a Radiodifuziunii Române, dirijată de Sile Dinicu.
Scurt istoric al primelor emisiuni ale TVR
Având pe fundal melodia „Bucureşti, Bucureşti, peste vreme să trăieşti, mai voinic mai frumos…”, cu un sfert de oră înaintea începerii emisiunii, a început să fie difuzată imaginea de identificare a staţiei.
La ora 20:00 pe ecran a apărut crainica Cleo Stieber, care a spus:
Bună seara, dragi spectatori. Aici Staţia experimentală de televiziune Bucureşti. Începem primul nostru program….
Potrivit site-ului evenimentulistoric.ro, au fost difuzate jurnalul de actualităţi, o prezentare din „Tăunul”, documentarul „Asia sovietică”, desenul animat „Ursuleţii” şi alte filme. Pe durata schimbării filmelor existau pauze, în care se difuzau alte filme şi muzică, deoarece staţia dispunea de un singur videoproiector. Emisiunea putea fi recepţionată pe puţinele televizoare ruseşti „Leningrad”, „Rubin” şi „Temp” existente la acea dată în Bucureşti.
La magazinul „Electrotehnica” din Bulevardul Magheru, magazinul „Tehnometal” din Calea Victoriei, cooperativa „Radio Progres” din Bulevardul Magheru, Muzeul tehnic din Parcul Carol, la terenurile de tenis din Parcul Naţional, parcul de distracţii din Parcul Herăstrău şi la magazinul „Sport-Muzică” din strada Academiei au fost amenajate săli de vizionare pentru public.
Începând cu anul 1953, pe baza documentaţiei sovietice, a fost conceput şi construit primul emiţător de televiziune românesc, în laboratorul de cercetări de telecomunicaţii al Ministerului Poştelor şi Telecomunicaţiilor.
În ianuarie 1955 a fost obţinută prima imagine inteligibilă, iar până în vara aceluiaşi an staţia a fost pusă la punct. Emiţătorul pentru imagini a avut iniţial puterea de 1 kW, dar ulterior aceasta a fost crescută la 2 kW, putând acoperi întreg Bucureştiul şi împrejurimile. Staţia a fost concepută pentru a transmite exclusiv imagini filmate în prealabil pe peliculă. Din 12 noiembrie, emisiunile au fost difuzate cu regularitate sâmbăta, între orele 19:00 şi 21:00, transmiţându-se câte un documentar şi un film artistic.
În decembrie 1955, emisiunile au fost extinse şi în cursul săptămânii, special pentru a putea fi recepţionate la expoziţia „Aspecte ale construcţiei paşnice în URSS”. În 1956, emisiunile experimentale au constat în continuare din filme artistice şi documentare, jurnale de actualităţi, desene animate. Staţia experimentală de televiziune şi-a încetat emisia o dată cu înfiinţarea postului public.
Congresul al II-lea al PMR a decis înfiinţarea unui post public de televiziune până la sfârşitul anului 1956.
Postul public de televiziune a fost inaugurat oficial la 31 decembrie 1956, când a fost inaugurat studioul din Floreasca, strada Moliere nr. 2, ceea ce a constituit actul de naştere a Televiziunii Române. Modelul instituţiei a fost preluat după BBC, spectrul frecvenţelor fiind limitat şi realizându-se un program naţional standardizat.
Articol scris de Adriana Roman
Sursa fotografiilor: Televiziunea Română, comentator.ro, playtech.ro, retetesivedete.ro
Sursa informațiilor evenimentulistoric.ro, wikipedia, enciclopedia liberă
Turist prin Romania 