Dealul Melcului (Rakodohegy) este o rezervație geologică care se întinde pe o suprafață de 8 hectare și este considerată rezervația cu cea mai mare ocurenţă de aragonit din România, având statut de protecție națională din anul 1980.

Acest deal care strălucește în toate culorile curcubeului reprezintă unul dintre cele mai apropiate și populare locuri pentru excursiile turiștilor din Corund. Detritusul strălucitor a fost depus de izvorul sărat aflat sub deal.

Studiul aragonitului din zonă datează din secolele XVIII – XIX. János Bányai susţine, în anul 1938, că aceste depuneri de carbonaţi s-au format prin procese de precipitare din soluţii sărate, carbogazoase, cu temperatura scăzută.

Apă de la Dealul Melcului iese la suprafață sub forma unui izvor natural, activ. La baza depunerilor carbonatice iese la iveală apa, barbotând gaze cu miros de hidrocarburi. Apa care se scurge în evantai îşi construieşte în continuu un con de aragonit de culoarea zerului de lapte.

Exploatarea aragonitului, în această zonă, a început în anul 1909 de către Knop Vencel, profesorul de origine cehă invitat să țină cursuri la Școala industrială de sculptură și șlefuire a pietrelor din Zlatna. Profesorul s-a mutat în Corund și fondează Uzina de șlefuire a Aragonitului.

Apogeul exploatării şi prelucrării aragonitului din Corund este în perioada anilor 1931 – 1939. În urma acestor activităţi de minerit, formele naturale diversificate ale depunerilor se perturbează. În zilele noastre, o plimbare pe poteca de vizitare îți dă oportunitatea să descoperi lumea fascinantă a aragonitelor șia calcitelor striate.

Rezervația se poate vizita doar pe potecă sau se poate opta pentru un bilet combinat cu intrarea în Băile sărate UNICUM de la poalele stâncilor. Băile funcționează doar în sezonul cald.

Rezervația se poate vizita pe cont propriu, dar cei care doresc un ghidaj profesionist.

Băile sărate Unicum dispun de trei izvoare de apă minerală: Izvorul ,,Sos forras” (Izvorul Sărat) cu apă minerală carbogazoasă sărată, respectiv izvoarele ,,Fo-kut” (Izvorul Principal) și ,,Erzsebet” (Izvorul ,,Erzsebet”) cu apă minerală carbogazoasă feruginoasă.

Apa sărată acumulată în bazin are scurgere liberă, astfel rămâne curată, iar datorită conținutului ridicat de dioxid de carbon, este foarte plăcută și răcoritoare pentru turiști.

Dealul Melcului este considerat ca fiind zona cu cea mai mare ocurență de aragonit din Bazinul Carpatic. Cele trei perimetre miniere de odinioară au statut de protecție națională încă din anul 1980.

Vârsta acestei zone de pe Dealul Melcului este apreciată ca fiind 30-40000 de ani. În cele trei situri ale rezervației prezente putem vizita „rănile de suprafață” rămase după exploatarea aragonitului.


Calcitul și aragonitul s-au format prin procese de precipitare din soluții sărate, carbogazoase cu temperatură scăzută.

Numele de Dealul Melcului a fost menționat deja în secolul al 18-lea de către Laszlo Kovari. Dealul calcaros cu izvoare a avut forma unui melc. Această formă a dispărut definitiv odată cu începerea exploatării aragonitului. Exploatarea a avut loc pe lângă crestele fostelor crăpături umplute cu aragonit, manual sau cu ajutorul unor instrumente. Din nefericire, în prima jumătate a secolului al XX-lea, exploatarea de suprafață a dus la dispariția aproape în totalitate a aragonitului.


Din cauza fragilității, mineralul numit și piatra prețioasă a secuilor nu putea fi cioplit, însă prin șlefuire se puteau obține obiecte decorative frumoase: instrumente de scris, scrumiere, vaze de flori, fructiere. De asemenea, din acest mineral s-au realizat și cele două vase cu apa sfințită ale bisericii romano-catolice din Corund, care au înălțimea de un metru și lățimea de 60 de centimetri, pe care Vencel Knop, proprietarul uzinei de șlefuire a aragonitului, le-a donat comunitțăii catolice din Corund.

O mare parte a depunerilor de calcar care formează Dealul Melcului constă în depuneri de travertin fără structură cristalină, cu părți fărămițate, cu bule, de multe ori argiloase.

Calcitul și aragonitul se cristalizează în apa care curge pe suprafața terenului, respectiv în apa din crăpăturile, fisurile de travertin, perpendicular pe peretele fisurilor. Creșterea cristalelor se termină atunci când straturile din cele două laturi se întâlnesc, iar calea apei se blochează. În aceste cazuri, apa aflată sub presiune caută o altă fisură, iar procesul reîncepe.


După terminarea procesului de creștere apar culori mai închise care sunt în majoritatea cazurilor de origine bacteriană sau apar datorită dendritelor formate din oxizi de mangan. Culoarea carbonaților se datorează prezenței sulfurii de fier sau a oxidării fierului.

Dintre numeroasele izvoare existente în zona Dealului Melcului, Izvorul Unicum s-a dovedit a fi cel mai vechi. Apa acestui izvor a fost folosită și în urmă cu o sută de ani pentru umplerea bazinului Unicum.

Acest izvor este unul dintre numeroasele izvoare care se găsesc pe teritoriul rezervației, apele lor fiind foarte sărate și calcaroase, bogate în bicarbonați. Conform observațiilor lui Antal Koch realizate în anul 1877, în șase săptămâni s-au format depuneri de câțiva milimetri. El a fost primul care a observat acumulările mici de aragonit în jurul izvoarelor.


Din cauza încercărilor de exploatare a aragonitului cu dinamita de la începutul anilor 1960 ai secolului al XX-lea, debitul izvorului s-a redus semnificativ. Înainte de exploatare debitul izvorului ar fi fost de zece ori mai mare, față de debitul din prezent.

Izvorul își schimbă locul în mod continuu, ceea ce este indicat de precipitatele de sare existente pe roci și de picurarea acestora, însă când izvorul găsește o fisură mică, iese la suprafață însoțit de bule din cauza dioxidului de carbon. Valorile se schimbă de la an la an, cantitatea de substanță dizolvată fiind influențată de anotimp, temperatura, debitul apei și debitul de gaz.

Complexitatea geologică a rezervației este accentuată și prin existența micilor vulcani de nămol în jurul izvoarelor. Însă acești vulcani de nămol reci, în ciuda numelor și formelor lor, nu s-au format în urma unor activități vulcanice, ci din cauza existenței gazului natural aflat în adâncime. La ieșirea la suprafață, gazul natural aduce detritus amestecat cu apă.

Legenda Dealului Melcului

Legenda transmisă din generație în generație spune că Dealurile Melcului din Ținutul Sării au fost făcute din lut de uriași. Unul dintre ei a găurit dealul cu un băț, iar în locul acestuia a apărut un izvor sărat și calcaros ceea ce contribuie la cresterea Dealului Melcului.

Articol scris de Adriana Roman

Fotografii de Adrian Satmaru

Sursa informațiilor visitcorund.ro