Localitatea Agârbiciu din județul Sibiu, mai demult denumită Agribiciu, este un sat din comuna Axente Sever. Se află în Podișul Târnavelor, în partea de nord a județului. Satul Agârbiciu este străbătut de pârâul Visa, fiind o veche așezare săsească întemeiată încă din secolul al XIII-lea și aparținea de Scaunul Șeica. Prima atestare documentară a localității Agârbiciu este din anul 1343.

În centrul localității Agârbiciu se înalță o construcție impozantă. Este o construcție cu dublă utilitate, o îmbinare între fortăreață de luptă și o casă a Domnului.
Biserica fortificată din Agârbiciu are aceeași notă de unicitate a bisericilor transilvănene, care sugerează și filosofia de viață a strămoșilor noștri, când stăteau cu o mână pe cornele plugului și cu alta pe garda spadei.

Biserica-sală închinată Fecioarei Maria, ridicată pe o colină din mijlocul satului, datează de la începutul secolului al XV-lea și a fost atestată documentar în anul 1415, dată pentru care pledează elementele de stil gotic din interiorul ei. Incinta, în formă aproape ovală, este apărată de un singur brâu de ziduri, inegal ca înălțime (în medie 6 metri), adaptat pantei line pe care se află biserica.
Biserica fortificată din Agârbiciu este de fapt un întreg ansamblu de monumente istorice, format din următoarele monumente: Biserica evanghelică fortificată; Incintă fortificată, cu turn de poartă, bastioane.

Biserica a fost o bazilică de factură gotic timpuriu. Ulterior, în etapa de fortificare din secolul al XV-lea, navele laterale au fost demolate, iar arcadele au fost zidite. Deasupra corului a fost ridicat un turn defensiv, iar peste închiderea poligonală au mai fost construite două niveluri de apărare, având contraforții uniți prin arce, iar în spatele acestora au fost practicate guri de aruncare.
În 1827, odată cu demolarea sistemelor lui defensive și a catului de apărare al corului, a fost înălțat turnul cu acoperiș piramidal. Turnul clopotniță este situat între corul poligonal și nava centrală.

Dispoziția neobișnuită a acestuia permite presupunerea conform căreia turnul s-ar fi construit anterior și edificiul de cult ulterior. Adăugări mai recente sunt cele două scări în spirală la capătul de V al sălii și supraînălțarea turnului, actualmente cu șase etaje și culoar de luptă din lemn, în vederea apărării mai eficiente.

Cu același prilej se înalță corul cu două etaje de luptă, al doilea etaj fiind scos în consolă pe arce din cărămidă ce îndeplinesc și funcția de guri de smoală. Se pare că prima etapă de construcție se plasează la cumpăna secolelor XIII-XIV, în timp ce aspectul actual se datorează unor modificări de la mijlocul secolului XV.

În turn funcționează trei clopote montate încă în evul mediu, două fiind din secolul al XIV-lea și unul din secolul al XV-lea. Clopotul mic și cel mare, datate în a doua jumătate a secolului al XIV-lea, poartă ambele aceeași inscripție: „O REX GLORIE VENI CUM PACE”. Clopotul mijlociu, datat la începutul secolului al XV-lea, are inscripția „O REX GLORIE VENI NOBIS CUM PACE LEONARDUS”.
Curtina (conform wikipedia, este zidul defensiv construit între două turnuri sau bastioane ale unui castel sau ale unei fortărețe medievale) ce înconjoară biserica este de plan poligonal și prevăzută cu galerie de luptă din lemn. Ușa din lemn de stejar este întărită cu benzi din fier forjat. Fortificația în formă ovală, ridicată jurul anului 1500 sub forma unui singur rând de ziduri, cu înălțime variabilă, se adaptează pantei pe care se află biserica, închizând incinta.
Articol scris de Adriana Roman
Fotografii de Adrian Satmaru
Sursa informației https://ro.wikipedia.org/