Calendaristic … suntem în miezul iernii. Primii fulgi timizi de zăpadă au apărut cândva prin decembrie. Așa cum au apărut, mici, firavi, așezați pe pământul cald, la fel de repede au dispărut. Ca într-un vis.
Nu pot îndura să risipesc, stând în casa, ceva atât de prețios ca un răsărit de soare. Așa că, îmi petrec toate orele zilei în aer liber. – Nathaniel Hawthorne
Am fost binecuvântați cu o vreme foarte frumoasă, blândă și … colorată. Dintotdeauna mi-am dorit să văd marea iarna. Astfel că, într-un weekend cald, am vizitat-o.
Plaja, aproape pustie, și-a etalat bijuteriile: scoici mari, scoici mici, urme ale vieții trecute din mare.
Cerul cu nuanța lui azurie era împodobit cu câțiva nori blânzi. Umbre blânde cădeau pe plajă.
Dulcea căldură a soarelui, nopţile răcoroase și tabloul ce își schimbă culorile sunt o parte din deliciile momentului.
Un post de salvamar, pustiu, așteaptă cuminte vara, înotătorii, arșița verii. Tablou ireal, acum, în mijlocul iernii.
O pereche de bicicliști se bucura de blândețea aerului curat și a spațiului azuriu, tablou creat de îngemănarea mării cu cerul.
Vremea bună și zilele pline de soare, ne-au îndemnat să facem plimbări lungi prin parcuri sau ceva mai lungi, înafara orașului. Așa se face că am ajuns … la mare!!!
O liniște degustată în trei. Soarele blând mângâie la fel ca și vara, dar, da!, nu arde.
Umbre efemere … pictate într-un timp nedeslușit.
Articol scris de Adriana Roman
Fotografii de Adrian Satmaru
Turist prin Romania 