Era trecut bine de începutul lui septembrie, dar vremea ţinea cu mine aşa că am decis să fac o plimbare de două zile pe lângă Piatra Craiului. O gură de aer curat, Rezervaţia de urşi de la Zărneşti, Prăpăstiile Zărneştilor, Plaiul Foii, Biserica Fortificată de la Codlea sunt doar câteva din obiectivele turistice aflate în apropiere de Piatra Craiului. Pentru iubitorii de treking sau trasee de munte, masivul Piatra Craiului constituie un adevărat rai al abrupturilor montane.
Am ales să stau la Poiana Mărului, așezare aflată la doar câţiva kilometri de Zărneşti. O localitate întinsă pe 66 de kilometri pătraţi, de-a lungul poalelor Pietrei Craiului.
Prima dată când am ajuns aici, am fost întâmpinat de un peisaj de basm, un tablou descris parcă în poeziile lui Coşbuc sau Topârceanu. Case răzleţe pe culmile dealurilor, pajişti înconjurate de păduri de mesteceni şi fag, un firişor de fum de la câte un coş de casă, drumuri prăfuite care urcă abrupt către crestele Pietrei Craiului, un adevărat peisaj rural autentic.
Alegerea mea a fost să stau undeva sus, departe de centrul localităţii, am ales să stau într-un loc unde se vede totul de sus, unde se poate admira în voie peisajul natural de la poalele munţilor. Aşa am ales la Casa Dor de Munte. Cum vii dinspre Zărneşti şi mergi către Şercaia, după centrul localităţii, se face la stânga, în urcuş abrupt, un drum pe care asfaltul se termină progresiv.
De unde se termină asfaltul, se urcă pe un drum cu piatră bătută, practicabil cu orice tip de autoturism, aproximativ un kilometru. Undeva pe partea stângă, semeaţă, se ridică o vilă frumos aranjată şi întreţinută, Casa Dor de Munte. Când am ajuns aici, înainte să parchez maşina, am fost întâmpinat de gazdele mele, doi oameni cu zâmbetul pe buze, doi oameni obişnuiţi cu greutăţile vieţii, bucuroşi de oaspeţi; Cristi şi Ioana.
Când am intrat în casă, mi-a plăcut totul de la prima privire. Curăţenia domnește aici. Pe partea dreaptă o bucătărie open-space cu loc pentru servit masa, iar pe partea stângă un living imens unde te poţi rătăci cu uşurinţă.
Undeva în spatele livingului, nişte scări discrete te urcă spre camere. Interiorul foarte frumos aranjat şi decorat, culorile calde şi plăcute ochiului, ferestrele care dau către panorama Pietrei Craiului alături de ospitalitatea gazdelor, creează tabloul perfect pentru un sejur fără cusur.
Am fost invitat să-mi aleg camera. Aşa am constatat că toate camerele sunt diferit mobilate. Fiecare cameră are privelişte către Piatra Craiului. Culorile toamnei, în perfectă armonie cu decoraţiunile din camere mi-au dat o senzaţie de linişte şi relaxare.
După ce am dus bagajele în cameră, am fost invitat la masă. Nu pot să descriu aromele care ieşeau din bucătărie, dar pot spune cu certitudine că puiul la tavă asezonat cu morcovi rondele şi cartofi țărăneşti a fost un deliciu pentru papilele mele gustative.
Bineînţeles, nu a lipsit trataţia specifică Ardealului, ţuica de casă, mândria lui Cristi. Încă o dată s-a confirmat ospitalitatea şi bunătatea ardeleană. Cred că am tot sporovăit mai bine de 2 ore, dar conversaţia a fost un adevărat balsam pentru suflet. Obosit, şi după drum şi după masă, am decis să mă retrag în cameră.
Aici, am fost întâmpinat și ademenit de aşternuturile mătăsoase şi pernele moi cu un miros suav de toamnă timpurie. M-am băgat în pat şi am adormit. Undeva în depărtare, lătratul unui câine se auzea încetişor.
Dimineaţa, primele raze ale soarelui m-au trezit în compania cântatului cocoşilor. Am deschis ochii şi am descoperit pastelul toamnei, o paletă de culoare invidiată şi de cei mai exigenţi şi încercaţi pictori.
Micul dejun a fost un adevărat deliciu, am servit caşcaval pane şi carne la garniţă. Un mic dejun un pic cam mare din punctul meu de vedere. După micul dejun, o cafea serioasă şi apoi o tură pe potecile Pietrei Craiului unde am avut ocazia să admir un peisaj absolut genial.
Am avut parte de o vreme perfectă pentru astfel de drumeţii, astfel că, cerul şi atmosfera curată mi-au permis să admir de sus Zărneştiul, Codlea şi o mică parte din Braşov. Turul în împrejurimi a fost din partea casei, Cristi fiind un adevărat ghid al zonei.
Se vedea foarte clar că face acest ghidaj cu foarte mare plăcere şi mândrie în acelaşi timp. Ioana a fost cu noi tot drumul. Tăcută, dar foarte atentă, era tot timpul preocupată să mai surprindă un peisaj, să mai facă o poză.
Casa Dor de Munte, pe lângă dotările din interior mai dispune, în exterior, de un foişor cu grătar şi două terase situate în faţa vilei. Totul foarte bine amenajat cu flori şi lămpi care dau un aspect aparte.
Pot spune un singur lucru, voi reveni cu sufletul şi inima deschisă ori de câte ori voi avea ocazia. Am găsit aici, la Casa Dor de Munte, nişte oameni absolut minunaţi, ospitalieri, ancoraţi foarte bine în realitate, oameni care cunosc tradiţia şi obiceiurile locului, oameni care cunosc cerinţele oaspeţilor, oameni care ştiu să să se facă plăcuţi, este în firescul lor, şi să vină în întâmpinarea celor care aleg să petreacă ceva timp aici.
Articol scris de Adrian Satmaru
Fotografii de Adrian Satmaru
Turist prin Romania 