Perioada din timpul regimului comunist, din diferite motive, au fost demolate mai multe monumente importante pentru istoria, arta și cultura poporului român. Echipa Turist prin Romania vă prezintă câteva dintre cele mai frumoase monumente care au dispărut în timpul erei comuniste.
În timpul regimului comunist, în România, peisajul urbanistic al orașelor a suferit schimbări majore. Una dintre cele mai afectate zone ale Bucureștiului a fost centrul orașului, care reprezenta o valoare inestimabilă pentru România. Acesta a fost lipsit de monumente extrem de valoroase. Sistematizarea, uniformizarea arhitecturală a Bucureștiului au dus la demolarea a numeroase biserici. Iată câteva exemple:
Biserica Sfânta Vineri Herasca

Biserica Sfânta Vineri Herasca a fost una dintre cele mai frumoase aşezăminte de cult din Bucureşti, considerată simbol al capitalei. Istoria lăcașului de cult se întinde până în secolul al XIII-lea.
Preotul Gelu Bogdan își amintește cronologia tragediei demolării bisericii, într-un articol de pe site-ul digi24.ro. „Demolarea a început pe 16 iunie (1987, n.r.). În primele două zile a fost demolată casa parohială, iar dărâmarea bisericii a început pe 18 iunie, într-o zi de joi”, își amintește preotul.

În zilele acelea tragice ale demolării a fost realizată o impresionantă fotografie color și, pentru prima dată, a fost publicată de Muzeuldefotografie.ro. Autorul fotografiei este Friedrich Wibbeling. Acesta a realizat un singur cadru, o singură fotogramă.
Noua biserică Biserica Sfânta Vineri Herasca se află la 150 de metri de amplasarea fostul lăcaș.
Biserica Văcărești

Biserica Văcărești era considerată un adevărat model pentru toate lăcașurile de cult datorită decorațiunilor interioare și picturilor de valoare. Mănăstirea Văcărești era un ansamblu arhitectonic în stil brâncovenesc și era reprezentativă pentru arta românească a secolului al XVIII-lea. Marele arhitect G. Cantacuzino o numea „cea mai izbutită biserică din lumea ortodoxa”. Piatra de temelie a fost pusă în anul 1716, de către Nicolae Mavrocordat, primul domnitor fanariot din Țara Românească, om de mare cultură și rafinament.

Lăcașul adăpostea una dintre cele mai prețioase biblioteci din țară ce conținea cărți rare și ediții de colecție. În anul 1973, Mănăstirea Văcărești a fost transformată în închisoare, iar în anul 1987 a fost demolată.
Spitalul Brâncovenesc
Spitalul Brâncovenesc a fost construit în perioada 1835 – 1837 după planurile arhitectului Joseph Hartl, de Safta Brâncoveanu, fiica marelui ban Tudorache Balș și soția banului Grigore Basarab Brâncoveanu. Spitalul Brâncovenesc a avut ca scop ajutorarea oamenilor nevoiași și a funcționat din veniturile de la moșiile donate de Safta Brâncoveanu. Spitalul a fost gândit de ea pentru oamenii săraci, dar în același timp s-a constituit și ca școală medicală. La inaugurare, spitalul avea 60 de paturi.

Clădirea Spitalul Brâncovenesc a fost distrusă în urma unui incendiu și a fost refăcută între anii 1880 – 1890, structura edificiului fiind consolidată. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a funcționat ca spital miliar, apoi a intrat sub conducerea statului. Istoria spitalului a luat sfârșit în anul 1984, când Spitalul Brâncovenesc a fost demolată pentru a face loc construirii unui centru civic.

Spitalul Brâncovenesc a reprezintat un monument de arhitectură, însă foarte puțini, chiar și dintre specialiști, cunoșteau faptul că el a fost un valoros monument tehnic. Aici se executaseră, pentru prima dată, în anul 1904, planșeele dintr-un material nou – beton armat – a cărui folosire de-abia începuse pe plan mondial.
Profesorul inginer Nicolae Noica a cercetat materialele folosite și concluziile cercetărilor sale făcute pe acele grinzi au fost prezentate în ziua de 20 octombrie 1984, la Academia Română, în cadrul Simpozionului anual al Comitetului Român de Istoria și Filosofia Științei și Tehnicii.
Clădirile demolate în perioada comunistă au rămas ca o pată neagră în memoria colectivă a bucureștenilor și nu numai. Răul produs artei și culturii nu se poate repara. Măcar memoria acelor locuri să persiste.
Articol scris de Adriana Roman
Surse:
digi24.ro, Muzeuldefotografie.ro, crestinortodox.ro, siteul Bisericii Sfânta Vineri Herasca, evz.ro, pagina de facebook a Uniunii Națională a Restauratorilor de Monumente Istorice