Te-ai întrebat cum ar fi să petreci câteva zile undeva în inima munților, într-un loc sălbatic, unde să simți tăria aerului prospăt, să auzi cântecul păsărilor sau să asculți susurul apei cum cade năvalnic printre pietre? O imagine aproape idilică, o imagine care îți aduce aminte că mai e puțin până la vacanță, o imagine care contrastează puternic cu zgomotul și stress-ul de zi cu zi al orașului, o imagine din care răsare o întrebare; ce ar fi dacă…?
Răspunsul l-am aflat într-una din deplasările în județul Gorj, mai precis, în comuna natală a marelui Brâncuși, comuna Peștișani.
Dacă vii de la Târgu Jiu, ai de parcurs 20 de km până la Peștișani, pe drumul care duce la Tismana. Din centrul comunei se face un drum la dreapta care începe să urce imediat și te scoate la intrarea în satul Boroșteni. Cu 20 de metri înainte de indicatorul care te anunță că intri în Boroșteni, se face un drum la dreapta către Gureni. Drumul care o ia la dreapta nu are indicativ rutier, dar după aproximativ un kilometru dă în drumul comunal DC131B și intră în satul Gureni, sat aparținător de comuna Peștișani. Încep și apar casele tipice de munte, joase cu acoperișul ascuțit.
Drumul este accesibil pentru orice tip de autoturism. Se înșiră de o parte și de alta a drumului casele din Gureni, iar Bistrița își unduie apele pe partea dreaptă. Imediat după ieșirea din satul Gureni, relieful se precipită brusc și apar pereți înalți de stâncă pe lângă care râul își croiește vijelios drumul. O curbă la stânga și apare o barieră care împiedică înainitarea. Mă opresc și aștept să vină paznicul, îi explic frumos că merg către lacul Clocotiș, imi dă câteva informații despre traseu, apoi ridică bariera și mă lasă să merg pe drumul meu. Temperatura cred că scăzuse deja cu 3 – 4 grade pentru că simțeam răcoarea și aerul tare de munte. Pe măsură ce înaintam semnalul la telefonia mobilă devenea din ce în ce mai slab pentru ca, după aproximativ un kilometru, să mă trezesc izolat total de civilizație.
După câteva serpentine largi ajung la un pâlc de case pe partea dreaptă. Continui drumul și pe partea stângă văd un gard din lemn și o cabană ce se ridică mândră printre steiurile de piatră. Priveliștea este cel puțin interesantă pentru că, inițial nu prea îți dai seama cum s-a putut construi în piatră, dar odată ce intri pe poartă îți dai seama că așezarea terenului și configurația reliefului a lucrat în concordanță cu priceperea constructorului.
Imediat cum intri în curte, pe partea stângă se văd două tobogane, iar un anunț mare tronează pe o bucată de lemn: “Ograda Copiilor”. Aici, cei mici pot admira, un ponei, achiziționat special pentru copii, rațe sălbatice și alte vietăți ce pot fi admirate prin curțile bunicilor de la țară. De asemenea, cei mici au locuri special amenajate pentru joacă, spațiul din curtea Cabanei Casa Vânătorului fiind destul de mare pentru a permite zbenguiala copiilor.
De la locul de joacă, câteva trepte ajung la o terasă pe nivelul imediat superior. De aici, părinții pot avea grijă de cei mici pentru că terasa este construită în așa fel încât tot spațiul de joacă să poată fi cuprins dintr-o privire. La vremea la care am ajuns eu aici, la Cabana Casa Vânătorului, reamenajările de după o iarnă grea erau în toi. Leagănele și balansoarele fuseseră deja reparate și revopsite, aleile curățate, iazurile din curtea pensiunii curățate, băncile și mesele date cu lac, operațiuni ce sunt absolut necesare după ce vitregiile naturii s-au dezlănțuit timp de mai bine de 4 luni.
Cabana propriu-zisă se compune dintr-un living foarte spațios ce ține și de loc pentru servit masa, o sală unde se face recepția turiștilor și apoi camerele. Totul este amenajat într-un stil tipic vânătoresc. Decorațiunile interioare sunt cu precădere trofee de vânătoare, cabana având un profil vânătoresc. Toate camerele au baie proprie, mobilierul fiind cu totul și cu totul special. Paturile sunt din lemn masiv cu tăblia sculptată manual, dulapurile au fronturile tot din lemn masiv, pe aceste fiind prezente diverse sculpturi în lemn.
În toată cabana predominant este lemnul, culoarea acestuia dând un aer intim, cald și plăcut. La ultimul etaj există un apartament unde, oaspeții se pot bucura de confortul total unei locuințe, aici fiind prevăzut înafară de baie și o mică bucătărie cu toate cele necesare. Balconul apartamentului dă către curtea interioară, astfel că oaspeții cazați aici se pot delecta în voie cu peisajul de pe malul Bistriței.
Pentru cei care doresc, se poate pregăti masa, dar este bine de știut că majoritatea preparatelor sunt cu specific vânătoresc. În sala pentru servit masa există un grătar special amenajat care cuprinde pe lângă tradiționalul loc pentru fript carnea, un cuptor pentru pâine și un loc special amenajat pentru prepararea mâncării la ceaun.
Timpul petrecut aici m-a făcut să ies din cotidianul aglomerat și plin de stres și mi-a oferit câteva clipe de liniște pe care mi-aș dori să le am cât mai des. Este bine de știut că semnalul la telefonia mobilă este destul de sărac, de cele mai multe ori inexistent, dar pe tot teritoriul cabanei funcționează o rețea de internet care oferă acces, în caz de nevoie, la civilizație.
Pentru cei care vor să se piardă pentru o perioadă de timp de stresul de zi cu zi sau pentru cei care vor să le ofere copiilor o vacanță de neuitat, Cabana Casa Vânătorului constituie recomandarea noastră pentru zona Gureni, Peștișani.
Articol scris de Adrian Satmaru
Fotografie de Adrian Satmaru
Galerie fotografii Cabana Casa Vânătorului
Turist prin Romania 