„Biserica Cuțitul de Argint – Schimbarea la față – Bărbătescu Nou”
Acest articol face parte din suita de articole dedicate Parcului Carol din București. Am fost și sunt fascinată de câtă istorie este la îndemâna noastră, sub ochii noștri. Într-o plimbare de weekend, pe jos sau cu bicicleta, Parcul Carol își dezvăluie istoria misterioasă și ascunsă privirilor, de frunzele copacilor ce, anotimp de anotimp, schimbă gama de culori, dând peisajului o mai mare importanță monumentelor.
Articolul acesta este despre biserica ce a fost contruită cu ocazia Expoziției Naționale Jubiliare prilejuită de împlinirea a 40 de ani de domnie a Regelui Carol I.
Se află lângă Arenele Romane de pe dealul Filaret, adiacentă Parcului Carol I. Denumirea de Bărbătescu Nou a primit-o ca urmare a desprinderii acesteia de parohia bisericii Bărbătescu Vechi, situată în Calea Rahovei.
Zidită la 1796, o biserică mică, fără turlă, acoperită cu șindrilă, denumită Bărbătescu – Nou, cu hramul Schimbarea la Față, se afla pe locul actualului edificiu.
Primii ctitori au fost Radu Bălăsache, Pavel și Stanca Udrea. Bisericuța este reparată în 1810 și 1818. Într-o catagrafie din 15 ianuarie 1810 se spune că fusese reparată de curând, poate, după cutremurul din 1802. Amenințănd a fi ruinată, biserica a fost legată cu fier și zugrăvită din nou, în anul 1897, arhitect fiind George Sterian.
Biserica de astăzi a fost ridicată între 1906 – 1910, cu ocazia Expoziției Naționale Jubiliare, având ca model biserica Sfântul Nicolae Domnesc din Iași, ctitorită de Domnul Ștefan cel Mare și Sfânt, tot la 40 de ani de domnie. Cât de rotund se scrie istoria!
Biserica a fost construită după planurile arhitectului Nicolae Ghika-Budești și interiorul a fost pictat de Costin Petrescu, între anii 1908 – 1910. În 1926, biserica a fost poleită, pictura a fost spălată. Pictura a fost spălată din nou în 1949. În 1919 i s-a adăugat cafasul. Tâmpla din lemn sculptat cu desene florale, are icoane pictate tot de Costin Petrescu, în anul 1907.
Prin grija preotului paroh Ion Turcu, între anii 1992 – 1995, s-au efectuat reparații capitale. A fost repictată, fresca refăcută și o parte din firidele exterioare au fost refăcute, de către pictorii profesor Dimitrie Bănica, Gheorghe Bondoc și Florin Paraschivescu, fiind resfințită la data de 14 februarie 1993.
Detaliile tehnice și cele de arhitectură sugerează încă o dată că inspirația a fost biserica Sfântul Nicolae Domnesc din Iași. Este o construcție pe plan triconc, cu ziduri groase de până la 1,5 metri, cu dimensiuni generale de 22.65 pe 10.60 metri, de tip biserică moldovenească, după proporțiile elansate și ornamentație. Intrarea se face printr-un portal simplu din piatră, profilat, terminat în arc frânt, ce aduce aminte de portalurile moldovenești de influență gotică. O firidă așezată deasupra acestuia, poartă pisania ce precizează istoria cea nouă a lăcașului. Nu are pridvor.
Pronaosul supralărgit este acoperit cu o calotă sferică turtită și este despărțit de naos printr-un perete cu trei arcade înguste rezemate pe două coloane groase de zidărie. Două coloane subțiri susțin cafasul pentru cor.
Peste naos este ridicată o turlă octogonală sprijinită pe arce moldovenești. Pictura reînnoită, are culorile predominante roșu, albastru, verde și mult auriu în redarea chipurilor sfinților și a zonelor pictate cu ornamente. Ferestrele înguste au la interior vitralii cu icoane de sfinți.
Fațadele sunt împărțite în două registre aproape egale, diferențiate prin natura materialului de parament. Registrul inferior este placat cu piatră naturală așezată „opus incertum”. Pe înălțimea acestui registru se află către nord, sud și est, contraforturi ce susțin arcele interioare ale naosului și calota altarului.
Registrul superior este placat cu cărămidă roșie aparentă, având de jur împrejur, trei rânduri de firide: unul la bază, cu dimensiuni mai mari, (re)pictate cu chipuri de sfinți și profeți și două rânduri de ocnițe mai mici, purtând și ele picturi. Șiruri de butoni și discuri de ceramică smălțuită, divers colorate, alternează cu rândurile de firide și ocnițe.
Turla de peste naos este și ea placată cu cărămidă, având două rânduri de ocnițe, cu un fond alb, nepictate și 3 rânduri de butoni smălțuiți. Are un acoperis piramidal, învelit cu țiglă, ca și întreaga învelitoare plată a lăcașului.
Biserica este mult retrasă de la stradă, având organizat, un cimitir, înființat în 1991. În partea stângă a curții, spre stradă, se află casa parohială, iar în apropiere de biserică a fost ridicată o clopotniță.
În cimitirul care sufocă biserica, unde crucile și mormintele sunt atât de apropiate încât un lat de picior nu intră între ele, este o cruce mare. Se spune că ar fi aparținut lui Antonie Ruset. Crucea este din piatră datează din anul 1677, are ornamente și inscripții chirilice, a fost sculptată de Radu zugravul, în vremea domnitorului Antonie din Popești. Crucea a fost adusă aici în anul 1906 și amplasată în dreptul fațadei de sud a bisericii. Și aceasta, abia o zărești printre crucile „moderne” din cimitir. Kitch-ul este la el acasă și aici, în cimitirul Bisericii Cuțitul de Argint. Undeva printre hidoșeniile care ascund privirii Crucea din piatră din 1677, se află o cruce/un monument cu panou solar.
Las la judecata celor ce citesc sau celor ce vizitează biserica și implicit văd cimitirul …. dacă este firească existența panourilor solare care alimentează lumânarea unui mormânt.
Sursa: www.crestinortodox.ro
Turist prin Romania 