Spuneam într-un articol anterior dedicat Parcului Carol, că acesta este un adevărat muzeu în aer liber, obiectivele sale turistice fiind file din istoria noastră. O altă plimabre prin parc și un nou articol. Subiectul este Fântâna George Grigorie Cantacuzino. Iată, în continuare, istoria ei și câteva imagini din parc, fantomatice forme, învăluite de o ceață densă.
Din start, trebuie spus că inițiativa construirii fântânii a aparținut primarului Bucureștiului Gheorghe Grigore Cantacuzino. Acesta, pe cheltuiala sa, a ridicat un monument, în anul 1870, într-o concepție neoclasică, folosind priceperea și expertiza arhitectului Al. Freiwald și a sculptorului Karl Storck.
Pe Dealul Filaret, înaintea actualei fântâni, se afla o fântână monumentală, construită în secolul al XVIII-lea, de către mitropolitul Filaret al II-lea, cunoscută sub numele de Fântâna de pe Dealul Filaret. Era concepută ca un fel de foișor-palat. În partea de jos era casa apei, lată de câțiva metri, din care ieșeau 12 țevi de bronz. Deasupra fiecărei țevi era sculptată în relief câte o zodie. Deasupra era un un foișor cu coloane de piatră, iar în interiorul foișorului erau bănci de piatră. (1)
Din păcate, odată cu trecerea timpului, această fântână s-a deteriorat extrem de mult, astfel încât, Consiliul Municipal a hotărât să fie dărâmat în primăvara anului 1863. Între anii 1861-1870 au existat încercări de a-l salva, dar s-a decis construirea unei alte fântâni pe Dealul Filaret, la fel de monumentală.
Fântâna a fost construită pe blocuri masive de piatră, care imită stâncile. Are aspectul unui paralelipiped în două registre, cu fațada încadrată de basoreliefuri, având stâlpi și piloni de susținere. Fiecare pilon este acoperit cu plăci de ceramică și prezintă steme în relief, care ilustrează imaginile unor cavaleri medievali. În partea din față, fântâna are o firidă boltită care conține, în partea de jos, un vas oval construit din piatră, din care izvorăște apa. (2)
Deasupra fântânii stă scris:
-
„În anul 1870 s-a clădit această fântână cu cheltuiala domnului George Grigorie Cantacuzino, primarul Capitalei, în urma votului consiliului municipal al comunei București din ședința de la 8 august 1869 prin care s-a decis a purta numele de „Fântâna George Grigorie Cantacuzino”.
În anii de început, fântâna era faimoasă pentru puritatea apei. A fost recent restaurată și arată din nou bine, dar apa sa nu mai este potabilă.
Fântâna George Grigorie Cantacuzino este o construcţie monumentală, sub forma unui arc de triumf, cu înălţimea de aprox. 9 metri, sprijinită pe o temelie de blocuri de piatră care imită stânca. Opera de artă îmbină elemente de baroc occidental cu ornamente autohtone de origine bizantină. La baza monumentului se află un bazinet în formă de scoică și un bazin larg semicircular de piatră.
Ca o doamnă în vârstă de 148 de ani, Fântâna George Grigorie Cantacuzino se prezintă privitorului cu mândrie fiind o operă de artă și … o filă de istorie.
(1) George Potra, Documente privitoare la istoria orașului București (1821-1848), Ed. Academiei R.S.R., București, 1975
(2) wikipedia.ro