Se spune că Baba Dochia a avut un fiu Dragomir. La începutul fiecărei primăveri, Dragomir, numit apoi fiind Dragobete, sărbătorea dragostea, fiind considerat la fel ca și Cupidon, Zeul Iubirii.
Ion Ghinoiu, în cartea sa „Zile și mituri„, scrie că în lumea satului românesc, până la jumătatea secolului 20, Dragobetele era sărbătorit la 24 și 28 februarie sau la 1 și 25 martie.
Sătenii credeau că Dragobetele oficia din ceruri căsătoriile între nevorbitoare, iar în timp, legenda Dragobetelui a simbolizat venirea primăverii și trezirea naturii la viață.
Tinerii îmbrăcaţi în straie frumoase, obişnuiau să se strângă în păduri şi să culeagă în buchetele cele dintâi flori ale primăverii. Culesul florilor se continua cu voie bună şi cântece, cu un fel de joc numit “zburătorit”. La ceasul prânzului, fetele porneau în fugă către sat, iar băieţii le fugăreau, încercând să le prindă şi să le dea un sărutat. Dacă băiatul îi era drag fetei, aceasta se lăsa prinsă, ulterior având loc şi sărutul considerat echivalent al logodnei şi al începutului iubirii între cei doi.
Înspre seara, logodna urma să fie anunţată comunităţii satului şi membrilor familiei. Cei care participau la sărbătoare, respectând tradiţia, erau consideraţi a fi binecuvântaţi în acel an. Ei vor avea parte de belşug, fiind feriţi în schimb de boli şi febră. Conform anumitor superstiţii din bătrâni, cei care nu sărbătoreau această zi erau pedepsiţi să nu poată iubi în acel an. Acest obicei a dat naştere celebrei strigături sau ameninţări glumeţe “Dragobetele săruta fetele !”
Legenda Dragobetelui spune că cei care participă la petreceri în această zi sunt feriți de boli. Credințele populare spun că de Dragobete gospodarii primeau binecuvântarea cerească a Zeului Iubirii, oferindu-le bunăstare și belsug în case și gospodării.
Se mai spune că apa de pe fragi are proprietăți magice. Aceasta trebuie strânsă și folosită de către fetele nemăritate, făcându-le mai frumoase ca niciodată, atrăgând privirile bărbaților.
De Dragobete, fetele și băieții se întâlnesc pentru ca iubirea lor să țină tot anul, precum a păsărilor ce se „logodesc” în acestă zi.
Dragobetele este și un zeu al bunei dispoziții de ziua lui făcându-se petreceri, iar de acolo porneau de multe ori viitoarele căsnicii.
După modelul zburătoarelor, fetele și băieții se întâlneau să sărbătorească Dragobetele, pentru a rămâne îndrăgostiți pe parcursul întregului an.
Dacă vreamea era favorabilă, ei se adunau în cete și ieșeau la pădure hăulind și chiuind, pentru a culege primele flori ale primăverii: ghiocelul și brândușa. Din zăpadă netopită fetele își făceau rezerve de apă, cu care se spălau la anumite sărbători din timpul anului.
Sărbătorește românește dragostea! Sărbătorește venirea primăverii!
Sursa http://ziarulunirea.ro
Articol dedicat tatălui meu, cu dragoste!
La mulți ani, dragul meu tată!
Turist prin Romania 